România riscă să rateze o nouă oportunitate strategică în contextul crizei de kerosen la nivel european, conform analizei lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Acesta atrage atenția că, deși Uniunea Europeană se confruntă cu un deficit de combustibil de aviație, strategia Ministerului Energiei de a se concentra pe producția de motorină pentru piața internă ar putea fi o abordare limitată. O țintă mai oportună ar fi, conform expertului, o orientare către producția de kerosen pentru piața europeană, în paralel cu creșterea producției de motorină.
Oportunitatea ratată a româniei
Criza kerosenului nu este cauzată de lipsa rafinăriilor în Europa, ci de lipsa tipului corect de produs. Consumul anual al Uniunii Europene se ridică la aproximativ 80 de milioane de tone de kerosen. Producția internă acoperă între 40% și 60% din acest necesar, iar dependența de importuri este cuprinsă între 30% și 50%. Aici intervine vulnerabilitatea: importurile din Golf reprezintă aproximativ 75% din totalul importurilor europene. România, cu resursele și poziția sa geografică, ar putea juca un rol mult mai important în asigurarea securității energetice a regiunii.
România deține resurse semnificative în context european: produce țiței în top 3 în UE, are o capacitate de rafinare considerabilă și ar putea produce între 1,4 și 1,9 milioane de tone de kerosen pe an. Chiar dacă, la prima vedere, această producție ar acoperi doar 1,5-2% din consumul european, în contextul crizelor regionale, importanța strategică a României ar putea fi crucială. Rafinăria Petromidia, de pildă, utilizează țiței din țări precum Kazahstan, Azerbaidjan și Libia, ceea ce o face independentă de fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz.
Avantajele strategice ale româniei
România, prin producția de kerosen, ar putea furniza exact produsul care lipsește pieței europene. În timp ce benzina nu este un produs deficitar, combustibilii distilați, în special kerosenul, sunt deficitari. Aceasta ar putea asigura stabilitatea energetică pentru Balcani și Europa de Sud-Est, acoperind până la 50% din necesarul de kerosen al acestei zone. Poziția geografică avantajoasă, cu acces la Marea Neagră și un terminal maritim funcțional, reprezintă un alt atu important. În contextul blocajelor din vest, estul devine o supapă.
Cu toate acestea, lipsa unei strategii europene solide, a unei poziționări politice și a coordonării industriale, împiedică România să-și valorifice pe deplin potențialul.
Consecințele pasivității
Pierderile României sunt multiple. În primul rând, se ratează oportunități financiare directe, cu un export suplimentar potențial de 800.000 – 1.200.000 de tone de kerosen anual, generând venituri între 300 și 900 de milioane de dolari. În al doilea rând, se pierde influența în cadrul Uniunii Europene. O strategie bine definită ar permite României să solicite prioritate logistică la nivel european, acces preferențial la țiței alternativ și un rol în coordonarea stocurilor.
De asemenea, OMV Petrom investește 750 de milioane de euro în producția de SAF (Sustainable Aviation Fuel), un combustibil sustenabil pentru aviație, începând cu 2028. Fără o poziționare strategică actuală, România riscă să devină un simplu subcontractor, ratând oportunitatea de a fi un jucător important în UE.
Europa se confruntă cu o criză nu de resurse, ci de lanț valoric. România are capacitatea de a exploata această criză: rafinare funcțională, surse alternative de țiței, o poziție logistică favorabilă și capacitate de ajustare. Totuși, țara pare să nu acționeze. Expertul subliniază că România ar putea deveni un nod vital care să susțină sud-estul continentului.
