O populație europeană a dispărut acum 5.000 de ani, lăsând loc unei migrații misterioase
În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, în timpul Neoliticului, o schimbare dramatică a avut loc în Europa. Comunitățile umane au suferit un declin major, un fenomen cunoscut sub numele de „declinul neolitic”. Un studiu recent, bazat pe analiza ADN-ului antic, aruncă o lumină nouă asupra acestei perioade tumultoase.
O ruptură genetică majoră
Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au analizat ADN-ul a 132 de persoane înhumate într-un mormânt din Franța. Rezultatele au arătat o ruptură genetică clară între cei îngropați înainte și după declin. Geneticianul Frederik Seersholm, autorul principal al studiului, a declarat: „Putem vedea o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite.” Această descoperire sugerează că declinul a fost urmat de sosirea unei alte populații.
Declinul neolitic a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., după o perioadă de creștere a populației și dezvoltare tehnologică. În multe zone, fermierii locali au dispărut, fiind înlocuiți de oameni cu origini genetice din stepele eurasiatice. Mormântul de la Bury, situat lângă Paris, a oferit o perspectivă importantă asupra acestui fenomen.
Cauzele declinului și noi migrații
Analiza genetică a persoanelor din Bury a relevat un tipar de mortalitate neobișnuit. Laure Salanova, arheolog de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice, a menționat: „Acest tipar de mortalitate nu este ceea ce ne așteptăm să vedem într-o populație normală și sănătoasă. Sugerează că s-ar fi putut produce un eveniment catastrofal, cum ar fi o boală, o foamete sau un conflict.”
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, dovezi ale unei migrații din sudul Franței și Peninsula Iberică către Bazinul Parisului după declin. În plus, au fost identificate urme de bacterii patogene în rămășițe, inclusiv Yersinia pestis, agentul cauzator al ciumei bubonice. Martin Sikora, specialist în genomică la Universitatea din Copenhaga, a explicat: „Prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase afectau populațiile umane în acea perioadă.”
Datele de mediu sugerează că pădurile au reapărut, ocupând terenurile agricole, indicând o scădere a activității umane. Relațiile genetice dintre persoanele îngropate înainte și după declin au fost, de asemenea, diferite, sugerând o schimbare în structura socială. Studiul subliniază o perioadă de perturbare extinsă pe continentul european.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Ecology & Evolution.
Sursa: Descopera
