Conform Descopera: O supernovă neașteptată rezonează în cosmos
Astronomii au fost martorii unui eveniment cosmic rar, observând pentru a doua oară în istorie izbucnirea inițială de radiații dintr-o supernovă. Descoperirea, care a avut loc în martie 2026, a dezvăluit o explozie stelară neașteptată, SN 2026gzf, ce ar putea schimba modul în care înțelegem categoriile de stele care se sting prin explozie.
Detectarea furtunii cosmice
Monitorizarea constantă a cerului nocturn cu ajutorul telescoapelor moderne cu raze X, precum Einstein Probe, a permis detectarea unei străluciri neobișnuite provenind dintr-o galaxie aflată la o distanță de 500 de milioane de ani-lumină. Semnalul, denumit SN 2026gzf, a fost rapid confirmat de mai multe echipe de cercetători ca fiind unda de șoc inițială a unei supernove. Acest moment, care durează doar câteva secunde sau ore, reprezintă erupția materiei stelare la suprafața stelei aflate pe moarte. Până acum, un singur eveniment similar fusese observat definitiv, în urmă cu 18 ani.
O anomalie spectrografică
Analiza spectrului luminos al SN 2026gzf a relevat similitudini cu supernovele de Tip Ic cu linii spectrale largi, sugerând jeturi de materie ejectate cu viteze uriașe. Acest tip de supernovă este, de regulă, asociat cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice din univers. Însă, în cazul SN 2026gzf, nicio explozie de raze gamma nu a fost detectată. „O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura,” a explicat profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon.
Steaua Wolf-Rayet, un nou capitol în cosmologie
Datorită localizării exploziei într-o zonă intens monitorizată, astronomii au avut acces la imagini ale galaxiei gazdă realizate chiar înainte de explozia spectaculoasă. Aceste date au dezvăluit că steaua mamă a fost o stea Wolf-Rayet, o categorie de corpuri cerești masive cunoscute pentru vânturile stelare extreme. Se presupune că steaua a expulzat învelișuri succesive de materie înainte de a exploda, eliberându-și hidrogenul și heliul nefuzionat. Acest strat dens de materie ar fi putut acționa ca o barieră, „sufocând” jetul de raze gamma și făcându-l nedetectabil de pe Pământ. Descoperirea sugerează că exploziile de raze gamma nu sunt o caracteristică universală pentru acest tip de supernovă, deschizând noi perspective asupra modului în care stelele masive, cu cel puțin 20 de ori masa Soarelui, își încheie existența.
Sursa: Descopera
