Oamenii de știință au descoperit primele dovezi fosile concrete care atestă faptul că strămoșii mamiferelor depuneau ouă, o ipoteză susținută de peste 180 de ani. Cercetările recente, publicate în revista PLOS One, au adus în prim-plan fosile ale unui pre-mamifer cu colți, asemănător unui porc, numit Lystrosaurus, care a supraviețuit celei mai severe extincții din istoria Pământului, Marea Extincție din Permian, în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani.
Descoperirea revoluționară a fosilelor
Studiul s-a concentrat pe analiza a trei fosile de pui de Lystrosaurus. Una dintre acestea, descoperită în 2008 de către John Nyaphuli în regiunea Karoo din Africa de Sud, a fost supusă unei tomografii avansate la European Synchrotron Radiation Facility. Scanările 3D au dezvăluit detalii surprinzătoare. Puiul fosilizat era ghemuit și prezenta maxilarul inferior nesudat, similar puilor de păsări sau țestoase înainte de eclozare. Această caracteristică sugerează că animalul a murit înainte de a ieși din ou. Oasele fragile ale puiului nu ar fi putut susține greutatea acestuia. Deși coaja oului nu s-a păstrat, forma în care a fost găsit puiul indică faptul că Lystrosaurus depunea ouă. Se estimează că acestea erau moi, similar ouălor de reptile, și nu dure, precum cele de dinozaur, ceea ce explică absența lor din registrele fosile.
Mecanismele de supraviețuire în perioadele critice
O întrebare centrală a cercetătorilor a fost modul în care Lystrosaurus a supraviețuit extincției în timp ce alte specii, aparent mai puternice, au dispărut. Studiile anterioare au sugerat că Lystrosaurus era adaptabil și putea hiberna. Noua cercetare adaugă un alt element crucial: strategia de reproducere. Se presupune că Lystrosaurus depunea ouă relativ mari, capabile să reziste condițiilor climatice severe, precum seceta, asociate cu evenimentul de extincție. Puii erau probabil bine dezvoltați după eclozare, putând să se hrănească singuri și să crească rapid. Dimensiunea ouălor sugerează că puii nu erau hrăniți cu lapte, ci se bazau pe rezervele din ou înainte de eclozare. Descoperirea oferă, de asemenea, indicii despre originea lactației, care ar fi putut începe ca secreții ale pielii cu rol de protecție sau hidratare a ouălor.
Implicații pentru evoluția mamiferelor
Această descoperire oferă o perspectivă fundamentală asupra modului în care mamiferele timpurii au evoluat și au supraviețuit unor perioade de schimbări radicale. Studiul indică faptul că Lystrosaurus a reușit să supraviețuiască datorită dezvoltării rapide și reproducerii timpurii, avantaje critice într-un mediu extrem. Înțelegerea acestui mecanism de supraviețuire ar putea oferi indicii despre reziliența mamiferelor în fața schimbărilor climatice.
Sursa: Descopera
