Senatul a respins legislația care viza prevenirea epuizării profesionale, cunoscută și sub termenul de burnout, fiind o veste îngrijorătoare pentru mediul laboral din România, unde problemele sănătății mintale ale angajaților au devenit tot mai pregnante. În timp ce inițiativa a fost susținută de partidul USR, majoritatea celorlalte formațiuni politice au ales să nu o sprijine, fie votând împotrivă, fie abstinindu-se, lăsând astfel perspectiva unei legislative menite să protejeze angajații pe plan legal în continuare acoperită de incertitudine.
Lipsa de consens în Parlament asupra măsurilor de protecție a muncii
Proiectul de lege propunea măsuri concrete de combatere a fenomenului de burnout, unul din cele mai angajate subiecte ale zilelor noastre în domeniul sănătății ocupaționale. Initiativa urmărea crearea unui cadru legal pentru identificarea și gestionarea cazurilor de epuizare psihică la locul de muncă, precum și stabilirea unor responsabilități clare pentru angajatori și angajați. Cu toate acestea, în ciuda relevanței sociale și a campaniilor de conștientizare, proiectul a fost respins în plenul Senatului, premierul legislativei din noul mandat fiind o rată de respingere care indică diviziuni profunde în cadrul clasei politice.
O voce pentru sănătatea mintală a angajaților, ignorată de majoritatea politică
Inițiativa, depusă de USR, avea ca principal obiectiv prevenirea și reducerea efectelor burnout-ului, fenomen care afectează din ce în ce mai mult muncitorii din diverse sectoare. Potrivit studiilor recente, fenomenul a crescut semnificativ în perioada pandemiei, pe fondul presiunii ridicate, al stresului prelungit și al condițiilor de muncă tot mai nesigure. „Munca excesivă și lipsa de sprijin pot duce la probleme grave de sănătate mintală, iar un cadru legislativ adecvat poate face diferența în viața milionelor de angajați”, explica un reprezentant al USR, în timpul dezbaterii.
Însă poziția majoritară din Senat a fost clară împotriva acestei inițiative, parcă fără a recunoaște realitatea tot mai acută a muncii din România. Nici partidele tradiționale, precum PSD sau PNL, nu au manifestat susținere, iar abținerile au reprezentat, de fapt, o formă de a nu se angaja în decizie. În acest mod, problema burnout-ului continuă să fie gestionată superficial, fără intervenții legislative solide, în condițiile în care tensiunea psihică la locul de muncă devine o sursă majoră de stres și anxietate pentru milioane de români.
Contextul european și apelul la responsabilitate socială
România nu este singura țară în care legislația privind prevenirea epuizării profesionale lipsește sau este insuficient dezvoltată. În Uniunea Europeană, tot mai multe state adoptă măsuri pentru a crea condiții de muncă sănătoase și a sprijini sănătatea mintală a angajaților, dar avansurile în legislație rămân moderate sau întâmpină opoziții. În absența unor măsuri concrete, riscul creșterii tulburărilor mentala asociate cu munca devine o problemă sistemică, cu implicații sociale și economice.
Perspectiva rămâne deschisă pentru viitoare inițiative legislative sau amendamente la proiectele existente, însă în acest moment, lipsa unui consens în rândul parlamentarilor indică dificultăți în abordarea comprehensivă a acestei probleme. Pentru angajați, acest vot al senatului înseamnă, cel puțin pentru moment, lipsa de protecție legală împotriva unui fenomen tot mai întâlnit.
În condițiile actuale, prioritatea trebuie să devină conștientizarea și responsabilitatea angajatorilor, precum și dezvoltarea unor programe de prevenție și sprijin, până când vocea socială va reuși să determine schimbări legislative concrete. În timp ce lupta pentru sănătatea și bunăstarea angajaților continuă, rămâne de văzut dacă și când va fi reușită adoptarea unui cadru legal eficient împotriva burnout-ului în România.
