O relație de cuplu se destramă rareori subit. Psihologul SILVIA SEVERINO detaliază, într-o analiză, semnele prevestitoare ale unei despărțiri, subliniind motivele pentru care un partener amână să ia această decizie.
Primele semne de distanțare
Conform specialiștilor, înainte de a se ajunge la o separare, apar o serie de schimbări în comportament. Acestea pot fi inițial trecute cu vederea, fiind interpretate ca o simplă oboseală sau un stres temporar. Primul indiciu al unei posibile rupturi este alternanța dintre zilele cu o atitudine amabilă și cele marcate de o detașare vizibilă.
Această schimbare bruscă, de la afecțiune la distanțare, poate da impresia că este cauzată de comportamentul celuilalt partener. Totuși, conform analizelor psihologului SEVERINO, adevărata cauză este începutul procesului de detașare emoțională, deși partenerul încă nu este pregătit să plece definitiv din relație.
Comunicarea, un indicator important
Un alt semn clar al apropierii unei despărțiri este scăderea comunicării. Partenerul începe să vorbească mai puțin, iar celălalt membru al cuplului constată că el este singurul care mai depune efort pentru a menține dialogul. Practic, explică psihologul, partenerul care dorește să plece „lasă relația să se destrame”.
Dificultatea de a rupe relația este adesea legată de dorința de a evita statutul de „persoană rea”. Cei care se pregătesc de plecare încearcă să amâne momentul, nevrând să își asume responsabilitatea pentru încheierea relației.
Ultimul pas: responsabilitatea pentru toate
Ultimul semn, considerat de mulți ca fiind cel mai dureros, este tendința de a da vina pe celălalt partener pentru toate problemele. În momentul în care se încearcă o discuție, răspunsurile primesc tonuri acuzatoare, în care se subliniază copleșirea și oboseala. „Conflictul pe care îl provoacă este exact cel pe care îl va folosi pentru a-și justifica plecarea”, explică psihologul SEVERINO.
Aceste trei semne descriu același model comportamental: o persoană care dorește să încheie relația, dar nu are curajul să o facă în mod direct. Psihologii compară procesul de „doliu” după o despărțire cu cel resimțit în urma pierderii unei persoane dragi. Etapele comune includ negarea, tristețea, furia și, în final, acceptarea. Aceste etape nu sunt întotdeauna liniare, iar trecerea de la una la alta poate fi constantă.
În cazul în care simptomele persistă luni la rând și influențează semnificativ viața de zi cu zi, psihologii recomandă solicitarea ajutorului specializat.
