Ministerul Afacerilor Externe suportă de peste două decenii costurile de întreținere pentru clădiri ale statului român ocupate ilegal de chiriași care nu achită nicio sumă. Potrivit unui raport de audit recent, suma prejudiciului depășește 1,15 milioane de dolari, adică aproximativ 5 milioane de lei, incluzând atât chirii restante, cât și cheltuieli suportate fără justificate de MAE. În ciuda acestor pierderi, instituția nu a demarat măsuri ferme pentru recuperarea sumelor sau pentru recuperarea imobilelor.
Clădiri ocupate ilegal în diaspora română
Situația din Namibia, Zambia și Mozambic relevă o lipsă de interes sau o administrare ineficientă a patrimoniului imobiliar al statului român. În Namibia, în capitala Windhoek, MAE deține două imobile închiriate prin contracte cu reînnoiri automate din 2015 și 2018. Cu toate acestea, autoritatea nu a urmărit încasarea chiriilor și a plătit utilitățile și paza acestor clădiri, deși în contracte se specifica clar că aceste costuri cad în sarcina chiriașilor.
Raportul de control evidențiază faptul că, pentru contractele din Namibia, MAE nu doar că nu a monitorizat efectiv încasările, dar a și achitat cheltuieli care ar fi trebuit să revină chiriașilor. Astfel, statul român a suportat, în ultimii ani, costuri de zeci de mii de dolari pentru utilități și pază, în condițiile în care acordurile contractuale stipulau contrar. În plus, ambasada a inițiat demersuri pentru recuperarea sumelor restante, contactând reprezentanța diplomatică din Pretoria pentru asistență juridică.
În Zambia, situația este chiar mai gravă. O hotărâre judecătorească din 2021 atestă că România are de primit peste un milion de dolari pentru chirii restante, în perioada 2004-2021. Cu toate acestea, statul nu a acționat eficient pentru recuperare, iar până în 2023, situația financiară a fost blocată de apeluri și de prevederi privind prescrierea anumitor perioade, ceea ce a împiedicat încasarea definitivă a sumelor.
Mozambicul completează tabloul cu un litigiu finalizat pozitiv pentru România, care trebuie să recupereze peste 28.000 de dolari din chirii restante și o revendicare a unui imobil din Maputo, unde, conform raportului, procesul este în ultimele faze. În 2024, instanța a obligat părțile la plata acestei sume, iar demersurile pentru recuperare depind de rezultatele definitive ale procesului.
Proceduri ineficiente și reglementări întârziate
Deși în ultimii ani au fost adoptate ordonanțe de urgență, precum OUG 90/2025, pentru reglementarea și valorificarea patrimoniului imobiliar al statului în străinătate, aplicarea acestor reglementări a fost întârziată. Abia în ianuarie 2026, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor au început discuțiile pentru crearea unui grup de lucru dedicat acestei problematici.
Raportul de audit atenționează că, între 2000 și 2016, contractele de închiriere au fost încheiate fără o gestionare eficientă, iar pe durata administrării active a acestor clădiri, MAE nu a adoptat măsuri clare pentru protejarea și valorificarea patrimoniului. Lipsa unor proceduri concrete a dus la deprecierea activelor și la pierderi financiare semnificative. Autoritățile recomandă stabilirea exactă a debitelor și inițierea acțiunilor legale pentru recuperare, inclusiv pentru utilitățile plătite de stat.
Se propune, totodată, schimbarea politicii de închiriere, cu prioritate pentru chiriași certi, precum reprezentanțele diplomatice sau organismele guvernamentale, pentru reducerea riscurilor viitoare. În plus, se recomandă înregistrarea precisă a debitelor și urmărirea legală a sumelor neachitate, în special pentru imobilele din Namibia, Zambia și Mozambic, deținute de stat.
Rădăcinile acestei probleme și planurile de viitor
Relațiile diplomatice ale României cu Mozambic, Namibia și Zambia au fost oficial încheiate în anii 2011 și, respectiv, în anii ’90, însă patrimoniul imobiliar a rămas în proprietatea statului, fiind închiriat în condiții nesigure. De exemplu, misiunea din Mozambic a fost închisă în 2011, paza și întreținerea fiind suportate de MAE în mod necontrolat ulterior.
De-a lungul timpului, s-au păstrat clădiri și opere de artă abandonate în sediile misiunilor, fără supraveghere, unele în stare avansată de degradare. Identitatea chiriașilor „eterni” sau a ocupanților ilegali rămâne, în mare măsură, o necunoscută pentru autorități, protejate de reglementări de confidențialitate, dar cu impact direct asupra patrimoniului și resurselor statului.
În ciuda întârzierilor, demersurile pentru recuperarea sumelor și pentru reglementarea situației patrimoniului continuă. La începutul anului 2026, MAE a anunțat că a început să identifice cuantumul exact al chiriilor restante și a inițiat acțiuni în justiție pentru recuperarea sumelor pierdute.
