Conform Economistul.ro: România exportă energie ieftină în zilele însorite și o cumpără scump seara, o situație criticată ca fiind rezultatul unei strategii energetice deficitare, bazată pe capriciile meteorologice în loc de planificare pe termen lung. Această dependență de condițiile meteo, în special de precipitații pentru funcționarea hidrocentralelor, subliniază o lipsă de investiții în stocarea energiei.
Lecția bulgară în stocarea energiei
Vecinii bulgari au adoptat o abordare proactivă în sectorul stocării energiei, devenind lideri balcanici prin eliminarea barierelor birocratice pentru sistemele de stocare pe bază de baterii. Guvernul de la Sofia a direcționat 600 de milioane de euro din fonduri PNRR către proiecte comerciale de stocare, facilitând integrarea acestora pe piața energetică. În paralel, Bulgaria a conservat și dezvoltat hidrocentralele cu acumulare prin pompare, precum complexul Chaira, oferind o capacitate flexibilă de stocare. Aceste instalații folosesc apa ca pe o baterie gigantică, pompând-o în lacuri superioare când energia este ieftină și eliberând-o prin turbine la cerere, când prețurile sunt ridicate.
Proiectul Tarnița-Lăpuștești, un vis administrativ
Contrastul cu România este izbitor, în special în privința proiectului Tarnița-Lăpuștești, o hidrocentrală cu acumulare prin pompare gândită acum peste patru decenii. Proiectul a rămas blocat în stadiul de discuții administrative, fiind reluat și abandonat ciclic, fără a se ajunge la construcția efectivă. Acest lucru lasă România fără o capacitate semnificativă de stocare prin pompaj, deși dispune de resursele hidrologice și relieful necesar. Lipsa investițiilor și a viziunii pe termen lung a decidenților a creat un gol în infrastructura energetică națională.
Paradoxul exportului păgubos și impactul social
Consecința directă a acestei lipse de stocare este obligativitatea exportului surplusului de energie solară produs în zilele senine. România este forțată să vândă acest curent la prețuri foarte mici, uneori chiar negative, către Bulgaria. Ulterior, aceeași energie este cumpărată înapoi de la vecini la prețuri mult mai mari, în special seara, când cererea crește. Această situație generează pierderi economice considerabile și ridică probleme legate de accesibilitatea energiei pentru cetățenii români. În contextul în care populația se confruntă cu facturi mari la energie, discuțiile despre obiective climatice ambițioase devin secundare în fața nevoilor de bază.
Prioritatea reală pentru România trebuie să fie securitatea energetică și puterea de cumpărare a cetățeanului. Resursele europene trebuie direcționate către proiecte concrete de stocare, iar reglementările trebuie simplificate pentru a atrage investitori. Proiectul Tarnița-Lăpuștești necesită o accelerare, devenind un șantier cu finanțare mixtă. Doar o țară care își asigură consumatorii cu energie la prețuri accesibile, fără a depinde de fluctuațiile pieței externe, poate discuta cu adevărat despre reziliență energetică.
Sursa: Economistul.ro
