România a încasat, în cei aproape 19 ani de când face parte din Uniunea Europeană, peste 108 miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile, în timp ce a contribut la bugetul comunitar cu aproximativ 36 miliarde de euro. Astfel, diferența netă de bani se menține la un avans de peste 72 miliarde de euro, indicând o balanță favorabilă absorpției europene, conform ultimei executii financiare publicate de Ministerul Finanțelor. Aceste cifre evidențiază nu doar efortul financiar al României, ci și modul în care țara reușește să atragă și să gestioneze fonduri din mai multe surse europene, într-un context de adaptare și implementare a proiectelor majore desfășurate în ultimii ani.
Recent, analiza finanțelor comunitare scoate în evidență modul în care fondurile europene au fost distribuite în patru perioade majore: între 2007 și 2013, 2014 și 2020, 2021 și 2027, și ultimele următoare, dedicate celor mai recente programe de recuperare și infrastructură. Prima etapă, din cadrul bugetului 2007-2013, a adus România aproape 37 miliarde de euro, cu o rată de absorbție de aproximativ 92%. Acest procent, în ciuda cifrelor mari, a însemnat totuși pierderea a circa 4 miliarde de euro din fondurile alocate, bani care puteau fi accesați până la finalul anului 2015.
Perioada următoare (2014-2020) a evidențiat o îmbunătățire în gestionare – România a absorbit 97% din fondurile alocate, adică peste 51,5 miliarde de euro din cei aproape 53 miliarde disponibili. În ciuda acestor rezultate bune, analiza indică totuși o rezistență în rândul autorităților în a utiliza integral posibilitățile financiare oferite, rămânând neabsorbiți circa 1,5 miliarde de euro, bani care, teoretic, ar fi putut fi folosiți până la sfârșitul anului 2023.
Din 2021 și până în prezent, contextul financiar s-a complicat, însă s-au deschis și noi oportunități de finanțare. România a primit peste 13,5 miliarde de euro din fondurile alocate pentru acest interval, inclusiv sub umbrela Politicii de Coeziune, dar și prin fondurile pentru agricultură, dezvoltare rurală, pescuit și acvacultură. În plus, programa de recuperare economică post-COVID-19, prin PNRR și facilitatea NextGenerationEU, a permis României să se alinieze unor cele mai ambițioase investiri europene din ultimii ani.
Astfel, țara noastră a atras peste 6,5 miliarde de euro prin PNRR şi NextGenerationEU, dar precisele cifre de implementare și realizare a obiectivelor setate de Uniune arată un grad de realizare de doar 36% față de jaloanele asumate. Întârzierea în demararea și finalizarea proiectelor strategice, precum și dificultățile în adaptarea la reformele cerute, ridică semne de întrebare asupra vitezei cu care România poate valorifica potențialul financiar disponibil până în 2026.
Perspectivele pentru următorii ani vor depinde nu doar de volumele de fonduri puse la dispoziție, ci și de capacitatea administrativă de a le absorbi și implementa efectiv. Ultimele evoluții indică un interes crescut pentru proiecte în infrastructură, digitalizare și sustenabilitate, însă ritmul actual necesită accelerare pentru ca România să devină un beneficiar maxim al fondurilor europene. În această ecuație, flexibilitatea programelor și eficiența reformelor vor fi decisive pentru a asigura o dezvoltare reală pe termen lung, în coordonatele stabilite de Uniunea Europeană pentru următoarele decenii.
