România domină piața europeană a oleaginoaselor, fiind cel mai important exportator din Uniunea Europeană cu excepția soiei, ceea ce face ca această țară să fie un actor semnificativ în sectorul agricol și economic al blocului comunitar. Potrivit datelor analizate recent, în intervalul 1 iulie 2025 – 1 martie 2026, România a exportat peste 1,1 milioane de tone de oleaginoase, o cifră similară cu cea de anul trecut, consolidându-și poziția de lider în acest domeniu. Acest volum de export a fost obținut din livrări de plante oleaginoase, furaje și uleiuri, însumând astfel o treime din totalul de 3,5 milioane de tone exportate de Europa în perioada menționată.
Exportul de oleaginoase, motor al balanței comerciale agricole
Pe de altă parte, exporturile naționale de oleaginoase depășesc considerabil cele ale altor țări din UE, Olanda și Germania fiind următorii mari jucători, cu 469.700 și, respectiv, 255.500 de tone. România se distinge, însă, în special la capitolul livrări de rapiță – peste 280.000 de tone – și floarea-soarelui, cu peste 592.400 de tone, fiind lider incontestabil european. La soia, țara noastră se situează pe poziția secundă, cu 117.100 de tone exportate, semn că și această cultură capătă un rol tot mai important în structura producției locale.
Această realitate are la bază recolta recentă, care indică o creștere semnificativă față de anul precedent. Conform Institutului Național de Statistică, producția românească de floarea-soarelui a atins anul trecut 1,8 milioane de tone, în creștere cu 42% comparativ cu 2024, ceea ce a contribuit la susținerea volumului record de exporturi. În același timp, producția de soia a fost de 224.600 de tone, în ușoară scădere cu 3,9%, ceea ce indică o potențială ajustare a strategiei agricole naționale pentru specii diferite.
Transformarea industriei oligenoase în industrie procesată
Deși exporturile brute domină, România își face loc și în sectorul produselor procesate. În acest sens, cele mai reprezentative sunt preparatele din floarea-soarelui, ale căror exporturi au atins 94.100 de tone, în timp ce uleiul de floarea-soarelui, produsul finit de importanță pentru consumul intern și nu doar, a fost expediat în jur de 28.500 de tone.
Această creștere a valorii adăugate în sectorul oligenoaselor poate deține un potențial de dezvoltare pe termen lung, mai ales în contextul în care România își afirmă tot mai clar poziția de principal furnizor de oleaginoase și de produse procesate din Europa. Specialiștii din domeniu subliniază că, pe lângă valorificarea resurselor interne, extinderea capacităților de procesare și valorificare a plantelor oleaginoase poate deschide noi oportunități de creștere economică și de consolidare a poziției pe piețele externe.
Cu toate acestea, provocările din sector rămân multiple, de la fluctuațiile prețurilor pe piețele globale până la necesitatea îmbunătățirii infrastructurii și a tehnologiilor de procesare. În condițiile în care România urmărește să își păstreze și să-și extindă avantajele competitive, planurile de dezvoltare trebuie să fie susținute de investiții în inovare și sustenabilitate, precum și de politici care să sprijine fermierii în adaptarea la piețele internaționale.
În dinamicile actuale ale pieței agricole europene, liderii din sectorul oleaginoaselor își spun tot mai clar că România are în față atât oportunități, cât și responsabilități, pentru a-și păstra poziția și pentru a deveni un centru de excelență în producția și exportul de oleaginoase și produse derivate. O dezvoltare corelată cu standardele globale și cu cererea în creștere pentru alimente și ingrediente sănătoase poate transforma acest sector în una dintre principalele surse de creștere economică pentru următorii ani.
