România menține niveluri ale rezervelor internaționale considerate suficiente pentru a susține stabilitatea macrofinanciară, cu o valoare de aproximativ 80,2 miliarde de euro, conform ultimelor date. În aceste condiții, Banca Națională a României (BNR) subliniază rolul fundamental al rezervelor valutare în consolidarea rezilienței economice, într-un context internațional caracterizat de incertitudine și fluctuații pe piețele financiare.
Rolul macroprudențial al rezervelor internaționale în economia românească
Prim-viceguvernatorul BNR, LEONARDO BADEA, evidențiază că rezervele internaționale nu mai sunt doar un instrument tehnic, ci o componentă esențială a arhitecturii de stabilitate. Acestea contribuie la consolidarea încrederii în moneda națională, temperarea volatilităților pe piețe și sprijinirea transmiterii politicii monetare. În plus, rezervele au o funcție macroprudențială, în special pentru economiile emergente, precum România, unde riscurile externe și vulnerabilitățile financiare trebuie gestionate cu atenție.
Deși există un consens în privința costurilor întreținerii rezervelor, opinia referitoare la beneficiile acestora rămâne diversă. Evaluările Fondului Monetar Internațional, realizate în cadrul consultărilor din Articolul IV pentru 2025, arată că nivelul rezervelor României este adecvat, acoperind riscurile externe și sporind încrederea investitorilor. Valoarea actuală a rezervelor valutare românești se află la 67 de miliarde de euro, în timp ce fondurile totale depășesc 80,2 miliarde de euro.
Factori care justifică menținerea unor rezerve suficiente
Regula propusă de Alan Greenspan și Pablo Guidotti recomandă ca o economie să dispună de suficiente rezerve pentru a acoperi integral datoria externă pe termen scurt. Însă, pentru România, această metodă nu reflectă pe deplin complexitatea situației. În cazul economiilor mici și deschise, precum cea românească, este necesar un prag mai amplu, care să includă riscurile generate de fluxurile de capital, evoluțiile cursului de schimb și stresurile financiare.
Din datele actuale, deficitul de cont curent și deficitul bugetar, ambele mai ridicate comparativ cu alte state din regiune, creează vulnerabilități. În plus, aproximativ 50% din datoria publică este emisă în valută, iar creșterea datoriei externe a companiilor nefinanciare cu peste 17% în ultimii trei ani accentuează riscurile.
Faptul că peste jumătate din datoria pe termen scurt a firmelor românești este în valută, împreună cu nivelul stocului de credite în valută, demonstrează o poziție sensibilă la fluctuațiile valutare și la eventuale ieșiri bruște de capital, ce pot destabiliza economia națională. Aceste particularități justifică păstrarea unor rezerve solide, în pofida costurilor de întreținere și de oportunitate.
Doar în ultimul an, nivelul rezervelor s-a menținut constant, fiind o componentă cheie în strategiile de gestionare a riscurilor. Într-un context mondial marcant de turbulențe, păstrarea unui stoc suficient de rezerve evaluați ca fiind în jur de 80 miliarde de euro, ajută la contracararea șocurilor externe, indiferent dacă acestea apar sub forma unor crize de valută sau de finanțare.
LEONARDO BADEA afirmă că, din punct de vedere macroprudențial, rezervele internaționale acționează ca un mecanism de protecție, limitând formarea de cercuri vicioase și prevenind intrarea în scenarii de tip „diabolic loop”, generate de șocuri exogene. În condițiile actuale, menținerea unui nivel adecvat al rezervelor reprezintă o măsură preventivă esențială pentru durabilitatea și stabilitatea pe termen lung a economiei românești.
