Radu Paraschivescu a spus-o clar și răspicat la Interviurile Digi Sport: “Dobrin m-a fermecat mai mult decât Hagi.” Discursul fostului editor de carte și analistul interior a devenit viral, pentru că nu se ferște de adevăr, iar comparația dintre legenda Giuleștiului și a echipei Dinamo și părintele fotbalului românesc, Florin Dobrin, nu lasă loc de interpretări.
Tăios și fără ocolișuri, Paraschivescu a preferat să fie sincer, chiar dacă urăște politică și retorică goală. A spus ce gândește, pe față: Dobrin, pentru el, a fost mai autentic, mai inspirat, mai tehnic decât cel mai celebru jucător din istoria naționalei.
Pentru mulți, Hagi a fost etalonul. Pentru Paraschivescu, însă, Florin Dobrin e preferatul. “Hagi a avut stil, dar nu m-a fascinat. Dobrin avea o naturalețe rară, o tehnică care nu se mai face. Era geniu pur, un artist. Hagi e un actor, nu-i neg talentul, dar nu mă atinge așa cum m-a atins Dobrin.” Nu se teme de controverse, nu se ferește de judecăți dure.
Pentru el, Dobrin nu e doar o legendă uitată, ci o revelație, o revelație pe care nimeni nu o valorizează pe măsura talentului. “Mi-a plăcut de mic. Întotdeauna am urmărit cu admirație jucătorii care nu se complăceau în rutină. Dobrin avea ceva diferit, o naturalețe, o spontaneitate care te fascina.”
A fost un discurs clar-cut, lipsit de menajamente, în care Paraschivescu a criticat dur piața de fotbal românească, unde “cei care contează sunt cei cu bani, nu cei cu talent”. A fost o afirmație care a zguduit, pentru că, în viziunea lui, iconii ne sunt bătuți în cuie de modernizare și de interesul afacerilor uriașe din spatele terenurilor. “Dobrin nu a avut niciodată parte de ceea ce merita. A fost uitat de sistemul care îl idolatrizează pe Hagi, dar nu-i pune în lumină calitățile reale.”
Unele declarații au fost dure, însă Paraschivescu nu a fost interesat de diplomă. “Hagi a fost mereu o marcă comercială, a fost mai mult marketing decât fotbal. Dobrin avea suflet, avea dribling, avea tehnică și mister. Oamenii simțeau asta, dar nu au știut să o valorizeze.”
De ce preferința pentru Dobrin, în opinia lui? Pentru simplul motiv că e un jucător complet, nu o poveste comercială. “Dobrin a fost un artist, iar artiștii adevărați sunt rareori apreciați pe măsura talentului lor.” Declarație fapt, nu opinie. În același discurs, el a adus excelent ca exemplu și modul în care sistemul românesc ignoră valorile autentice: “Un talent ca Dobrin, dacă ar fi apărut astăzi, s-ar fi pierdut în labirintul generației de conducători interesați de profit și campaniile de imagine.”
Interesant, însă, este că Paraschivescu a fost mereu critic față de cultura de performanță din fotbalul românesc. Dar acum, cu aceste declarații, a depășit limitele simplului comentariu: a preluat o rivalitate simbolică între valorile reale și superficialitatea unui fotbal de bâlci. “Hagi e bun, dar nu-i de Dobrin. Nu-i de talentul doamnelor și domnilor. Dobrin avea personalitate, avea stil, avea magie.”
Știrea zilei a fost clară: Radu Paraschivescu l-a ales pe Florin Dobrin drept epoce, drept simbol al unui fotbal românesc autentic, în timp ce l-a criticat pe Gheorghe Hagi pentru superficialitate și lipsa de autenticitate.
Situația e clară. În peisajul fotbalului românesc, valorile autentice sunt greu de găsit. Paraschivescu a spus, cu tărie, ceea ce mulți gândesc, dar nu spun. Într-un context în care cele mai mari sume de transfer au fost de 4 milioane de euro (Alexandru Chipciu, 2016), iar VIP-urile din fotbal se învârt în cercuri restrânse, comparația lui Dobrin cu Hagi devine, de fapt, un protest clar împotriva superficialității și a imposturii care domină scena sportivă din România.
Declarația lui Paraschivescu nu e doar o opinie, e un semnal de alarmă: valoarea adevărată nu se măsoară în cifre și campanii publicitare. În 30 decembrie 2022, Florin Dobrin a fost uitat de multe generații, dar pentru Paraschivescu, rămâne mai viu ca niciodată, chiar dacă e uitat de sistem.
