Conform Descopera: Oamenii care înșală se conving singuri că nu au greșit
Infidelitatea provoacă o tensiune interioară semnificativă: o persoană se poate considera corectă și loială, dar acțiunile sale contrazic această imagine. Psihologia numește această stare disonanță cognitivă, iar cercetările arată că, pentru a reduce acest disconfort, unii indivizi recurg la justificări ale comportamentului lor. Aceasta implică adesea minimalizarea importanței faptei, reinterpretarea situației sau chiar modificarea propriei imagini despre sine.
Mecanisme de autoapărare psihologică
Studiile sugerează că, pentru a reconcilia imaginea de sine cu acțiunile de infidelitate, persoanele implicate pot adopta diverse strategii psihologice. Una dintre cele mai comune este minimalizarea. Astfel, o aventură poate fi descrisă ca o „greșeală”, „ceva fără importanță” sau o „întâmplare minoră”. Prin aceste redefiniri, comportamentul este perceput ca fiind mai puțin incompatibil cu valorile personale. Cercetări publicate în Journal of Social and Personal Relationships au demonstrat că participanții cărora li s-a spus că au fost infideli au raportat un disconfort psihologic mai mare și o discrepanță crescută între comportament și imaginea de sine. Minimalizarea importanței presupusei infidelități a redus acest disconfort.
Justificarea nu apare întotdeauna post-factum. Un studiu calitativ din 2023, bazat pe interviuri cu bărbați aflați în relații stabile, a evidențiat că procesul decizional de a fi infidel este adesea gradual și implică raționalizări treptate. Nemulțumirile din relație pot deveni argumente, iar apropierile de alte persoane sunt prezentate ca o consecință firească a acestor nemulțumiri. În timp, persoana ajunge să creadă că a avut motive întemeiate pentru acțiunile sale.
Diferența dintre minciuna către partener și cea către sine
Ascunderea unei aventuri de partener este o minciună adresată altei persoane, în timp ce modificarea interpretării propriilor fapte pentru a obține pacea interioară este un proces psihologic diferit. Cercetarea publicată în 2021 de Cassandra Alexopoulos a analizat utilizatori ai unor site-uri pentru relații extraconjugale. Rezultatele au indicat că schimbarea atitudinii față de infidelitate și modificarea imaginii de sine au fost asociate cu o reducere a disconfortului psihologic. Pentru infidelitatea offline, modificarea imaginii de sine a jucat un rol crucial în acest proces.
Un mecanism similar a fost observat și în cercetări privind comportamentul necinstit. Studii din Journal of Behavioral and Experimental Economics au arătat că justificările care prezentau comportamentul necinstit ca fiind în beneficiul altora puteau reduce tensiunea fiziologică asociată trișatului, conducând, în anumotate condiții, la un comportament necinstit sporit. Aceasta sugerează că o justificare, deși nu schimbă fapta în sine, poate altera percepția persoanei asupra ei, scăzând bariera psihologică pentru acțiuni similare pe viitor.
Reducerea responsabilității și narativul personal
Justificări precum „Am făcut asta pentru că relația mea era deja terminată” mută responsabilitatea de la alegerea personală la circumstanțe externe. Cercetările despre infidelitate au identificat mecanisme precum atribuirea responsabilității, schimbarea atitudinii și modificarea imaginii de sine. Negarea responsabilității și schimbarea imaginii de sine au fost asociate cu un nivel mai scăzut de disconfort psihologic. Persoana poate ajunge să vadă aventura mai puțin ca pe o decizie proprie și mai mult ca pe un rezultat al problemelor existente în relație, chiar dacă acest factor nu este o explicație universală. Nu toți indivizii își justifică comportamentul în același mod; cauzele infidelității și mecanismele psihologice implicate variază.
Una dintre întrebările cheie este dacă o persoană este mereu conștientă că se justifică. Probabil că nu în toate cazurile. Cercetările asupra disonanței cognitive arată că oamenii își pot modifica atitudinile și imaginea despre sine pentru a reduce conflictul dintre convingeri și acțiuni. Astfel, „relația mea avea probleme” poate fi o constatare reală, în timp ce „pentru că relația avea probleme, ceea ce am făcut era inevitabil” reprezintă deja o reinterpretare a responsabilității. Imaginea pe care o avem despre noi înșine este crucială, iar psihicul caută adesea cea mai simplă cale de reducere a disconfortului, care poate fi modificarea percepției asupra faptei. Nu toți cei care înșală își construiesc deliberat o minciună, dar mecanisme precum minimalizarea, schimbarea atitudinii și reducerea responsabilității pot diminua disconfortul asociat acțiunilor ce contrazic propriile valori.
Un studiu a relevat că persoanele percepute ca fiind infidele își minimalizau mai mult importanța faptei. Cercetarea asupra infidelității a identificat schimbarea imaginii de sine ca un mecanism de reducere a disconfortului psihologic. Un studiu din 2023 a urmărit procesul treptat prin care bărbații ajungeau să-și justifice decizia de a înșela. În experimentele despre trișat, justificarea comportamentului a fost asociată cu reducerea tensiunii fiziologice și, uneori, cu un comportament necinstit mai accentuat.
Sursa: Descopera
