Conform Descopera: Prințese egiptene de acum 4.000 de ani, arcașe pricepute: noi dovezi din mumii regale
Un studiu recent asupra mumiilor a cinci femei din familia regală a Egiptului Antic, datând din perioada Regatului Mijlociu, aduce noi lumini asupra rolului acestora în societate. Cercetătorii au descoperit dovezi clare care sugerează că aceste prințese nu erau doar deținătoare de simboluri regale, ci mânuiau efectiv armele cu care au fost îngropate. Armele, printre care arcuri și săgeți, au fost găsite în mormintele lor, punând capăt unei îndelungate dezbateri despre natura lor simbolică sau funcțională.
Oasele, martori ai unui trai activ
Analiza riguroasă a scheletelor prințeselor a dezvăluit detalii surprinzătoare despre viața lor activă. Dr. Zeinab Hashesh, autoarea principală a studiului, a explicat că oasele acestor femei prezintă urme ale unei dezvoltări musculare intense, compatibile cu activități solicitante precum tirul cu arcul și vânătoarea. Aceasta contrazice ideea tradițională a femeilor din înalta societate antică angajate exclusiv în activități sedentară.
Șase mumii regale, descoperite la Dahshur și analizate ulterior, au format baza acestui studiu. Printre acestea se numără fiicele faraonului Amenemhat al II-lea: prințesele Ita, Khenmet și Itaweret, alături de o altă femeie, identificată provizoriu ca prințesa Sathathormeryt. Un pumnal distinct a fost descoperit în sicriul prințesei Ita. De asemenea, au fost examinate mumii ale prințesei Noub-Hotep și ale regelui Hor.
Detalii scheletice, istoria unui corp
Chiar dacă țesuturile moi s-au degradat și craniile unora dintre prințese și-au pierdut integritatea la începutul secolului trecut, scheletele s-au conservat suficient pentru a permite specialiștilor să estimeze vârsta, înălțimea și sexul persoanelor, dar și să identifice eventuale boli sau traume. Prințesa Ita, de exemplu, în vârstă de 28-34 de ani, prezenta inserții musculare dezvoltate la nivelul membrelor superioare, indicând utilizarea frecventă a armelor. Prințesa Itaweret, care a murit între 20 și 34 de ani, a supraviețuit unor fracturi semnificative, iar scheletul ei o descrie ca pe o arcașă experimentată.
Dezvoltarea pronunțată a musculaturii membrelor superioare sugerează o practică constantă a activităților care implicau efort fizic intens, precum întinderea arcului. Dovezi similare au fost identificate și la prințesa Noub-Hotep și regele Hor, consolidând teoria conform căreia armele din morminte aveau o funcție practică, nu doar una decorativă sau simbolică.
Anomalii și grija medicală antică
Pe lângă urmele activităților fizice, mumii au dezvăluit și alte aspecte ale vieții acestor prințese. Mai multe exemplare prezentau fracturi vindecate, semne de infecții și deficiențe nutriționale. Prezența unor anomalii rare ale coloanei vertebrale la surori sugerează posibilitatea unor căsătorii între rude apropiate în cadrul familiei regale. Fracturile vindecate, fie din cauza accidentelor sau a activităților precum vânătoarea și antrenamentele militare, atestă totodată existența unor forme de îngrijire medicală avansată pentru acea perioadă. Pierderea craniilor constituie, însă, o limitare majoră pentru cercetări suplimentare. Autorii studiului își propun să continue analizele pentru a oferi o imagine cât mai completă a vieții lor.
Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology.
Sursa: Descopera
