Europa preferează ochii închiși atunci când vine vorba de regresul democratic din Turcia, justificându-și această poziție prin interesele strategice în energie și securitate
Turcia se află într-o perioadă de clară deteriorare a mediului democratic, însă Uniunea Europeană pare să își urmărească propriile interese economice și militare, ignorând, cel puțin pentru moment, semnalele alarmante provenite din Ankara. În centrul acestei confuzii politice se află liderul turc Erdogan, al cărui influență asupra regimului și asupra stabilității regionale este de necontestat. Chiar dacă democrația și statul de drept sunt puse la răscruce în Turcia, Blocul European pare dispus să rămână captiv în această relație, pentru a-și asigura o poziție de putere în zona de sud-est a continentului.
Erdogan, un important partener strategic pentru Europa
Deși criticii acuză autoritarismul crescând și abuzurile împotriva opozanților, liderul de la Ankara continuă să rămână o piesă esențială în ecuația geopolitică a Europei. Ofensiva sa pentru consolidarea puterii interne și extinderea influenței regionale nu pare să îngreuneze în mod semnificativ colaborarea cu Occidentul. Pentru Uniunea Europeană, Turcia nu este doar un partener economic important, ci și un pilon strategic în gestionarea crizei migratorii și în combaterea terorismului, precum și în menținerea stabilității în Balcani și Orientul Mijlociu.
În aceste condiții, Bruxelles-ul pare să nu înfrunte direct problemele legate de abuzurile și degradarea sistematică a valorilor democratice din Turcia. În schimb, preferă să se concentreze pe păstrarea unui echilibru fragil, chiar dacă această atitudine înseamnă să ignore schimbările autoritare din Ankara.
Interviu exclusiv: primarul interimar al Istanbulului despre jocul geopolitic al Europei
Nuri Aslan, primarul interimar al Istanbulului, a fost recent la Bruxelles pentru a reprezenta interesul oficialilor turci, dar și pentru a transmite un mesaj clar privind poziția Europei față de situația din Turcia. Într-un interviu exclusiv pentru Politico, Aslan a explicat de ce Bruxelles-ul pare să nu manifeste o opoziție fermă.
„Europa închide ochii la regresul democratic din Turcia deoarece are nevoie de ponderea militară și economică a acestei țări, prin intermediul liderului Erdogan”, a declarat Aslan, într-un ton suspicios, replicând la întrebarea despre motivul pentru care UE nu reacționează mai dur la încălcările repetate ale drepturilor omului și la consolidarea puterii autoritare în Turcia. „Este o relație de interese, nu una bazată pe principii”, a completat primarul interimar al Istanbulului.
El a menționat că, dincolo de retorica oficială, europenii au continuat să încheie acorduri economice și comerciale cu Turcia, sperând să păstreze o anumită influență în cadrul unui parteneriat incomplet și complicat. În același timp, Ankara a jucat un rol cheie în menținerea stabilității la granițele UE, chiar dacă în acest proces respinge constant orice critică privind încălcările drepturilor omului sau autonomia justiției.
Impunitate și deteriorare democratică: un preț plătit pentru interesele strategice
Analiza situației demonstrează o pragmatică, uneori cinică, alegere a Europei de a ignora semnele grave de regres democratic din Turcia, în speranța de a nu pierde un partener esențial. Domnul Aslan subliniază că, pentru mulți lideri europeni, „regimul Erdogan a devenit unitar într-un mod de a-și menține influența în regiune, chiar dacă acțiunile sale contravin valorilor democratice”.
De la condamnările adesea silențioase ale arestării opozanților, până la presiunile asupra mass-media, evoluția statului turc a fost însoțită de o restrângere semnificativă a libertăților fundamentale, dar aceste aspecte par să fie, momentan, secundare în fața unor priorități precum stabilitatea economică și securitatea regională.
În timp ce Erdogan continuă să-și consolideze autoritarismul, Uniunea Europeană preferă să păstreze o relație de conveniență, evitând un conflict deschis. În acest context, se pare că Europa preferă să închidă ochii la întunericul din Turcia pentru a păstra controlul și influența în zonă. Această strategie nu poate fi menținută la nesfârșit și, cu siguranță, în viitorul apropiat, va necesita o reevaluare, pe măsura evoluției situației.
