Conform Descopera: Pierderea mirosului poate fi la fel de devastatoare ca boala Parkinson, sugerează un nou studiu din Marea Britanie. Cercetarea, realizată de experți de la Norwich Medical School din cadrul Universității din East Anglia, contestă ideea larg răspândită că pierderea simțurilor olfactiv și gustativ este doar un inconvenient minor, evidențiind în schimb un impact serios asupra calității vieții.
Milioane de oameni care experimentează pierderea mirosului raportează niveluri de suferință comparabile cu cele asociate unor boli cronice grave, precum diabetul, accidentul vascular cerebral (AVC) sau insuficiența cardiacă. Această descoperire apare în urma analizei datelor medicale provenite din zeci de studii anterioare.
Impactul emoțional și social al pierderii mirosului
„Am descoperit că tulburările de miros și gust provoacă în mod constant suferință emoțională, socială și psihologică semnificativă, adesea comparabilă cu afecțiuni considerate în mod obișnuit ca fiind profund invalidante”, a declarat coordonatorul studiului, Carl Philpott. Pacienții descriu pierderea plăcerii de a mânca, dificultăți în viața socială, anxietate crescută legată de siguranța personală, precum și o senzație de amorțeală emoțională.
Cercetătorii subliniază că nivelurile de depresie și retragere socială în rândul persoanelor afectate sunt constant ridicate. Pentru mulți, alimentația încetează să mai fie o plăcere și devine o simplă acțiune mecanică. Mirosul contribuie în proporție mare la percepția gustului, iar absența sa poate face ca mâncarea să pară fadă, metalică sau respingătoare. Unele persoane slăbesc din lipsă de apetit, altele se îngrașă căutând gusturi mai intense.
Marginalizarea unei probleme medicale majore
Analiza cercetătorilor britanici evidențiază faptul că pierderea acestor simțuri afectează profund viața de zi cu zi, perturbând mesele în familie, sărbătorile și ritualurile sociale. Cu toate acestea, tulburările de miros și gust au fost mult timp marginalizate de sistemele medicale. Medicii tind să liniștească pacienții spunând că este o problemă minoră sau temporară, chiar și atunci când simptomele persistă ani de zile.
Există puține servicii de specialitate, iar accesul la tratament este limitat, în ciuda scorurilor calității vieții, adesea similare sau chiar mai slabe decât ale celor cu boli cronice recunoscute. Pandemia de COVID-19 a adus o atenție bruscă asupra anosmiei și ageuziei, deoarece milioane de oameni au experimentat aceste simptome. Totuși, pandemia doar a scos la lumină o problemă ignorată timp de decenii.
Necesitatea recunoașterii și a cercetării extinse
Cercetătorii susțin că este nevoie urgentă de o mai bună recunoaștere a acestor afecțiuni, de investiții în clinici specializate și de cercetare suplimentară pentru dezvoltarea unor tratamente. Aceste demersuri nu vizează doar confortul, ci starea de bine reală a pacienților. Studiul a fost publicat în revista Clinical Otolaryngology.
Sursa: Descopera
