Conform Economistul.ro: Așa-zisă reformă a pieței de energie, promisă de Guvernul condus de ILIE BOLOJAN, s-a evaporat înainte de a produce efecte concrete. Ordonanța care viza curățarea speculei cu ATR-uri (Autorizații Tehnice de Racordare) a dispărut rapid, lăsând loc suspiciunilor privind interesele ascunse și manevrele administrative.
Dispariția unei reforme
Ordonanța, prezentată ca un pas important în eliminarea „băieților deștepți” din sistemul energetic, a fost retrasă. Explicațiile oficiale au invocat probleme tehnice și întârzieri în obținerea avizelor. Cu toate acestea, mulți observatori au interpretat evenimentul ca pe un semn al influenței puternice a grupurilor de interese afectate de reformă. Miza era uriașă, având în vedere valoarea pieței paralele construită pe acces privilegiat și pe blocarea infrastructurii publice.
Consiliul Legislativ, condus de FLORIN IORDACHE, a fost implicat în procesul de avizare, ceea ce a generat suspiciuni suplimentare. Tiparele observate în trecut sugerează că reformele care ating interese puternice pot fi blocate prin mecanisme procedurale. Cetățenii au fost lăsați din nou cu senzația că asiste la un scenariu repetitiv: promisiuni mari, interese puternice și dispariția reformelor.
Impactul potențial al măsurilor
Ordonanța, dacă ar fi fost aplicată, ar fi adus schimbări importante pe piața de energie. Garanțiile de racordare ar fi crescut semnificativ, ajungând la 30 de euro per kilowatt instalat, o condiție pentru obținerea autorizațiilor de înființare. De asemenea, s-ar fi instituit garanții pentru licitațiile de alocare a capacității, ajungând la 30.000 de euro per megawat instalat.
Aceste măsuri ar fi afectat direct proiectele speculative și ar fi impus mai multă responsabilitate din partea investitorilor. De exemplu, pentru licitațiile de capacitate, o garanție de 30.000 de euro/MW instalat implică un impact total de 60.000-90.000 de euro pentru 1 MW. Pentru un proiect de 100 MW, garanția ar putea ajunge la 6-9 milioane de euro.
Problemele etice și juridice
Unul dintre punctele critice ale ordonanței a fost modul în care urmau să fie gestionate garanțiile. Acestea urmau să fie constituite în favoarea operatorilor de rețea, inclusiv a companiilor private. Astfel, apare întrebarea legitimă privind corectitudinea prin care o companie privată ar beneficia de penalizarea unui investitor, mai ales când întârzierile pot fi cauzate de stat. Unii experți apreciază că mecanismul era justificabil tehnic, dar vulnerabil din punct de vedere moral și juridic dacă nu existau reguli clare de destinație a banilor.
În absența unor măsuri clare de protecție, ordonanța risca să devină un instrument inechitabil, favorizând speculanții în detrimentul investitorilor reali. Un scenariu posibil era ca un proiect real, blocat din cauza întârzierilor statului, să fie penalizat prin executarea garanției.
Potrivit datelor, România se confruntă cu o discrepanță majoră între ATR-urile emise (peste 80.000 MW) și necesarul real de putere (aproximativ 9.000 MW).
Sursa: Economistul.ro
