Conform Antena 3: Olanda transformă noroiul în insule fertile pentru faună
Un experiment inedit desfășurat în Olanda a demonstrat cum 37,2 milioane de tone de sedimente, extrase din lacul Markermeer, au fost utilizate pentru crearea unui arhipelag de insule artificiale. Aceste noi habitate atrag deja mii de păsări și readuc viața într-un ecosistem altfel degradat.
Proiectul Marker Wadden a pornit de la necesitatea de a revigora ecosistemul lacului Markermeer, o întindere de apă dulce creată artificial prin lucrări de inginerie hidraulică. Decenii de intervenții umane au dus la o turbiditate ridicată a apei, afectând plantele acvatice și organismele dependente de acestea. Lipsa zonelor de apă puțin adâncă și protejate a limitat și mai mult biodiversitatea.
Soluție radicală: transformarea sedimentelor în habitate
În loc să considere sedimentele acumulate pe fundul lacului drept deșeuri, inginerii olandezi au optat pentru o abordare inovatoare. Au dragat materialul și l-au depus în interiorul unor structuri predefinite, creând astfel o varietate de habitate: plaje nisipoase, lagune, mlaștini și zone unde vegetația se poate dezvolta. Această metodă a permis formarea unor insule cu altitudini variate, adaptate nevoilor faunei sălbatice.
Prima insulă din arhipelagul Marker Wadden a fost finalizată în 2016. Abordarea a combinat ingineria la scară largă cu o filozofie de colaborare cu natura. Designerii au creat condițiile inițiale, lăsând apoi vântul, valurile, sedimentele, plantele și animalele să contribuie la modelarea peisajului.
Biodiversitate în plină dezvoltare pe insulele artificiale
Rapiditatea cu care natura a început să ocupe noul teritoriu a surprins chiar și pe inițiatorii proiectului. Insulele, inițial lipsite de viață, au atras rapid păsări, inclusiv specii care aveau nevoie de locuri sigure pentru odihnă și reproducere. Până în 2021, pe Marker Wadden se reproduc 47 de specii de păsări, iar aproximativ 60.000 de păsări migratoare au folosit insulele într-un singur an.
Printre vizitatori s-au numărat specii precum lopătari, flamingo mari și chire cu cioc gros, o specie care nu se mai reproducuse în Olanda de zeci de ani. Insulele au devenit astfel o zonă importantă de popas și reproducere, integrată în rețeaua de zone umede europene.
Transformarea nu s-a limitat la suprafață. Sub apă, noile habitate au favorizat dezvoltarea plantelor acvatice și a micilor organisme. Peștii au început să utilizeze apele puțin adânci ca zone de creștere pentru puiet. Studiile au identificat numeroase specii de pești și o varietate de organisme mici, formând baza unei rețele trofice în plină dezvoltare.
Provocări și perspective pe termen lung
Deși succesele sunt evidente, insulele artificiale se confruntă cu provocări pe termen lung. Materialul moale din care au fost construite se depune și se compactează natural, ducând la o posibilă scufundare a unor porțiuni. Spre deosebire de sistemele naturale de coastă, Marker Wadden nu beneficiază de o alimentare constantă cu sedimente.
Cercetătorii monitorizează evoluția insulelor, inclusiv modificările de altitudine și dezvoltarea vegetației. Există riscul ca, pe măsură ce vegetația se extinde, habitatele deschise, esențiale pentru anumite specii de păsări, să se diminueze. Acest lucru sugerează că, deși crearea habitatului este un prim pas crucial, menținerea sa pe termen lung ar putea necesita o gestionare activă.
Proiectul Marker Wadden demonstrează potențialul ingineriei ecologice de a recrea habitate valoroase, dar subliniază și importanța adaptării continue la procesele naturale. Peisajul artificial, modelat de oameni, devine un laborator viu, unde natura își spune ultimul cuvânt în definirea formei și funcționalității sale.
Sursa: Antena 3
