Recunoașterea facială în SUA: între supraveghere extinsă și riscuri pentru drepturile civile
Tendința de extindere a tehnologiilor de recunoaștere facială în Statele Unite ridică semne clare de întrebare în privința respectării drepturilor cetățenești. În ultimele luni, dezvăluirile despre modul în care autoritățile de imigrație folosesc aceste tehnologii fără consimțământ explicit sau mandate legale au provocat o reacție vehementă în spațiul public și în rândul experților în drepturile omului. În contextul în care astfel de practici devin tot mai frecvente, se pare că țara traversază pragul unei noi epoci, în care supravegherea biometrică amestecă libertățile civile cu logica securității naționale.
Profesorul drepturilor civile și tehnologia de supraveghere
Un aspect alarmant îl reprezintă cazul unui videoclip postat de un jurnalist independent, în care pare să fie surprins un agent ICE – Agenția pentru imigrație și controle vamal – care pare să folosească telefonul mobil pentru a scana fețele unor civili. În timp ce persoanele filmate afirmă că activitatea nu pare ilegală, un răspuns al agentului, care-l numește pe bărbatul filmat „terorist intern” și menționează că aceste persoane ar fi introduse într-o bază de date guvernamentală, a stârnit reacții de indignare și panică.
Momentul care a atras cele mai multe semne de întrebare aparține femeii care filma și a întrebat de ce i se colectează datele. Răspunsul agentului a fost şocant: ea ar fi fost plasată într-o “bază de date” și etichetată ca „terorist intern”, termen cu rezonanță intensivă în discursurile securității naționale. În timp ce scena pare să fie una izolată, istoricul de practici ale ICE în domeniul recunoașterii faciale nu lasă loc de iluzii: în urmă cu câteva luni, investigații independente au arătat că agenții scanează fețele suspecților pentru verificarea statutului de cetățenie. Dacă inițial aceste controale erau limitate, extinderea tehnologiei denotă o tendință periculoasă de normalizare a supravegherii totale.
Riscuri de abuz și controverse legale
Expansiunea utilizării recunoașterii faciale în domeniul imigrației și securității a fost criticată vehement de experți. Patrick Eddington, analist la Cato Institute, avertizează împotriva unui declin al cadrului constituțional dacă astfel de practici rămân nesupervizate: „Asemenea tehnologii pot declanșa o criză constituțională, mai ales dacă sunt folosite fără criterii clare și fără mecanisme de control”. În plus, un alt incident, relatat de jurnalista Julie DiCaro, a ridicat suspiciuni suplimentare. Într-un dosar legal, o femeie din Minnesota susține că un agent ICE s-a apropiat de mașina ei, i s-a adresat pe nume și i-a spus explicit că dispune de tehnologie de recunoaștere facială. La câteva zile, femeia afirmă că i-au fost retrase avantajele de călătorie, precum cele legate de programe precum Global Entry sau TSA PreCheck.
Chiar dacă nu există o dovadă directă că aceste evenimente sunt corelate, coincidența creată nu poate fi ignorată. În absența unor reglementări stricte și a unui control public real, activitatea de supraveghere biometrică riscă să devină o normă, iar simpla acțiune de a filma sau observa un agent ar putea fi interpretată ca un comportament suspect, cu consecințe administrative, sau chiar penale.
În același timp, dezvăluirile adâncesc și dezbaterile despre limitele legale ale supravegherii biometrice. Fără reglementări solide, tehnologiile de recunoaștere facială devin instrumente potențial abuzive, apărând riscul ca tot mai mulți cetățeni să fie urmăriți și monitorizați în mod constant și fără explicații. Într-un peisaj geopolitic în care securitatea națională primează, pericolul pierderii echilibrului între libertate și control devine din ce în ce mai evident.
Totodată, dacă până nu demult aceste tehnologii erau considerate elemente de securitate utilă, acum ele capătă nuanțe mai întunecate, despre o societate în care transparența devine tot mai dificil de menținut. În lipsa unor controale juridice clare, tehnologia riscă să transforme spațiul public într-un teren permanent de monitorizare, în timp ce drepturile civile și libertățile individuale sunt puse din ce în ce mai mult la încercare.
Privind spre viitor, perspectivele nu sunt liniștitoare: fără intervenții legislative fie și doar pentru a delimita clar limitele utilizării acestor tehnologii, există riscul ca supravegherea biometrică să devină norma în societățile occidentale. Într-un scenariu sumbru, granița dintre securitate și abuz se va estompa definitiv, iar controalele asupra libertăților fundamentale vor fi puse în slujba unui stat tot mai invizibil.
