Conform Descopera: Dominanța unei mâini nu este înnăscută, sugerează un nou studiu
Oamenii nu se nasc dreptaci sau stângaci, ci aceste predispoziții se dezvoltă pe parcursul vieții prin exercițiu și utilizarea uneltelor, sugerează un studiu recent publicat în revista PNAS. Timp de decenii, s-a crezut că preferința pentru o anumită mână este programată genetic încă de la naștere. Cercetarea, condusă de John Krakauer de la Universitatea Johns Hopkins și cotată de Ahmet Arac și Nicolas Y. H. Jeong Lee de la Universitatea California din Los Angeles, contrazice această paradigmă.
Diferența dintre preferință și îndemânare
Studiul face distincția crucială între preferința pentru o mână și dominanța acesteia. Preferința, adesea observată încă din viața intrauterină, se referă la tendința instinctivă de a folosi o mână anume, având o bază biologică. Dominanța, pe de altă parte, este diferența de îndemânare între cele două mâini, aspectul principal investigat de cercetare.
Pentru a testa ipoteza, participanții au fost supuși unor sarcini de mișcare tridimensională cu ambele brațe. În condiții obișnuite sau cu o greutate adăugată, nu s-au observat diferențe semnificative între brațul dominant și cel ne-dominant. Totuși, atunci când sarcina a implicat controlul unui băț, care necesita abilități dobândite prin practică și adaptare, brațul ne-dominant a prezentat dificultăți sporite în executarea mișcărilor complexe.
Antrenamentul modelează îndemânarea
Un al doilea experiment a demonstrat că, atunci când participanții au fost forțați să scrie cu un stilou prins de cot, eliminând utilizarea mâinii, avantajul membrului dominant a dispărut complet. Mai mult, după o perioadă de antrenament, ambele coate și-au îmbunătățit performanța în mod similar, depășind îndemânarea mâinii neantrenate.
John Krakauer afirmă că „nu preferi mâna dominantă pentru că este mai pricepută. Ea devine mai pricepută tocmai pentru că o folosești mai des”. Potrivit lui Ahmet Arac, utilizarea extensivă a uneltelor, o caracteristică predominant umană, ar putea fi factorul determinant în apariția dominanței unei mâini. Această capacitate ar putea fi percepută ca o amprentă a culturii umane, bazată pe interacțiunea complexă cu obiecte.
Cercetătorii subliniază că dominanța brațului nu este o trăsătură fixată genetic sau de o anumită emisferă cerebrală. Ea se formează treptat, prin acumularea de abilități dobândite prin exercițiu asimetric, în funcție de mâna utilizată cel mai des în activitățile ce necesită precizie.
Următorii pași ai cercetării includ studierea unor grupuri specifice, cum ar fi stângacii forțați să folosească unelte pentru dreptaci sau persoanele cu amputații care și-au dezvoltat abilități cu alte părte ale corpului. Aceste studii ar putea oferi o perspectivă mai amplă asupra modului în care experiența și practica modelează îndemânarea umană.
Sursa: Descopera
