Oamenii de știință au identificat un mecanism cerebral care explică de ce durerea cronică duce la depresie la unele persoane, dar nu și la altele. Cercetările, publicate recent într-o revistă de specialitate, sugerează că creierul se adaptează inițial la durerea persistentă. Schimbările subtile, însă, pot înclina acest echilibru către declinul emoțional.
Hipocampul, cheia răspunsului emoțional
Studiul, realizat prin imagistică cerebrală și experimente pe animale, a evidențiat rolul crucial al hipocampului. Această structură cerebrală pare să determine dacă o persoană devine deprimată din cauza durerii cronice sau rămâne rezistentă din punct de vedere emoțional. Profesorul Jianfeng Feng de la Universitatea din Warwick, co-autor al studiului, a declarat că „depresia nu este inevitabilă; depinde de modul în care acest sistem răspunde în timp”.
Durerea cronică afectează peste 20% dintre adulții din întreaga lume și este strâns legată de anxietate și depresie. Cu toate acestea, mulți oameni cu durere persistentă nu dezvoltă aceste afecțiuni. Motivele biologice din spatele acestei diferențe au rămas neclare până acum.
Adaptarea creierului și punctul de cotitură
Cercetătorii au descoperit că persoanele cu durere cronică, dar fără depresie, au adesea un volum mai mare al hipocampului și o activitate mai ridicată în această regiune. Aceste persoane au obținut, de asemenea, rezultate mai bune la testele de învățare și memorie. Datele sugerează că creierul se poate adapta inițial la durerea continuă.
În schimb, cei care sufereau atât de durere cronică, cât și de depresie, au prezentat un volum redus al hipocampului, activitate perturbată și performanțe cognitive mai slabe. Aceste diferențe apar treptat, indicând faptul că sunt determinate de experiența durerii prelungite.
Experimentele pe modele animale au arătat o progresie pas cu pas: sensibilitate crescută la durere, urmată de comportament de tip anxios și, în cele din urmă, simptome asemănătoare depresiei. Schimbările au fost corelate cu modificări în structura și funcția hipocampului. Girusul dentat, o zonă unde continuă să se formeze neuroni noi, a apărut ca un punct critic de control.
În fazele timpurii ale durerii cronice, neuronii nou formați devin foarte activi. Cu timpul, celulele imunitare din creier, microgliile, devin hiperactive. Această comunicare perturbată între neuroni și microglii marchează un punct de cotitură, trecând creierul de la răspunsuri adaptive la semnalizări dăunătoare.
Reducerea activității anormale a microgliilor la modelele animale a dus la ameliorarea simptomelor de tip depresiv. Rezultatele sugerează că vizarea inflamației în hipocamp ar putea ajuta la prevenirea depresiei la persoanele cu durere cronică, mai ales dacă tratamentul începe devreme.
