O structură misterioasă de secole, îngropată sub ruinele unui oraș antic egiptean, a fost descoperită recent cu ajutorul tehnologiei moderne de scanare. Arheologii au identificat o construcție din cărămizi de lut, datând din perioada Dinastiei a 26-a, la adâncimi între 3 și 6 metri, în cadrul unor cercetări realizate în nord-vestul Deltei Nilului.
Această descoperire a fost posibilă datorită utilizării tehnologiei de ultimă generație, precum radarul prin satelit și tomografia de rezistivitate electrică (ERT), care permit explorarea siturilor arheologice fără necesitatea săpăturilor tradiționale. Echipa de cercetare, condusă de arheologul Mohamed Abouarab de la Universitatea Kafrelsheikh, a folosit imaginile capturate de satelitul Sentinel-1 din 2018 pentru a identifica anomalii în structura solului.
Descoperirea se află pe lista celor mai semnificative din punct de vedere arheologic din ultimii ani, fiind făcută într-un sit cu o istorie de aproape 6.000 de ani. Numele orașului, Per-Wadjet, invoca o legătură cu zeița-șarpe Wadjet, dar a purtat și alte denumiri în timpul diverselor ocupații, precum cel grecesc, când era cunoscut sub numele de Buto. Situl actual poartă numele arab Tell el-Fara’in, ceea ce se traduce prin Dealul Faraonilor.
Detectarea acestei structuri a fost făcută după identificarea a 15 candidați promițători în zona Kom C, unde a fost aplicat procesul de tomografie electrică. Echipa a amplasat 24 de electrozi de oțel inoxidabil, pe o lungime de 69 de metri, pentru a transmite curenți electrici în sol și a măsura rezistența acestuia. În urma acestui proces, au fost obținute peste 1.300 de citiri de rezistivitate care au dezvăluit existența unei construcții din cărămizi de lut, având o suprafață de aproximativ 25 pe 20 de metri, la o adâncime de 3 până la 6 metri.
Săpăturile ulterioare au confirmat aceste date, arătând că turnul antic datează din perioada dinastică a Egiptului, în urmă cu aproximativ 2.600 de ani. Structura a fost construită din ziduri de cărămidă de lut, iar descoperirile au inclus și o colecție de artefacte din vremurile respective. Printre acestea s-au numărat amulete și statui, inclusiv o figură hibridă ce combină elemente de babuin, șoim și un zeu mic, denumit Patikos, precum și reprezentări ale zeilor Egiptului antic, precum Isis, Horus și Taweret.
Prezența acestor artefacte sugerează că situl putea avea o funcție religioasă sau ritualică. Potrivit cercetătorilor, „prezența amuletelor, a altarului și a altor obiecte ritualice sugerează că situl ar fi putut funcționa ca un templu, un complex de servicii religioase de un anumit fel, inclusiv cu funcție mortuară, sau ca o reședință preoțească”. Deocamdată, specialiștii nu pot afirma cu certitudine rolul exact al construcției, dar intenționează să continue cercetările în sezoanele viitoare pentru a clarifica aceste aspecte.
Descoperirea ar putea schimba înțelegerile referitoare la structura religioasă și socială a orașului antic. Tendința este ca tehnologia de scanare să fie extinsă și în alte zone ale sitului, pentru a identifica eventuale alte construcții acoperite de stratul de argilă. Cercetarea a fost publicată în Journal of Geophysical Research, consolidând poziția tehnicii de imagistică ca instrument esențial în explorările arheologice moderne.
Dat fiind rezultatul, specialiștii vor prinde în continuare situl sub radar pentru a identifica posibilele relicve ale unui alt templu, probabil ascuns sub un strat gros de argilă. Anul viitor, planul este de a realiza alte misiuni de scanare pentru a cunoaște mai bine întinderea și structura sitului. În aceeași zonă, se estimează existența unor niveluri de construcții din perioada ptolemeică, încă nedescoperite.
