Astronomii au descoperit semnale radio „imposibile” ale pulsarilor, o observație care contrazice învățăturile acceptate timp de decenii despre modul în care aceste stele neutronice emană radiație. Conform cercetărilor recente, pulsarii de milisecundă, aflați în centrul acestor obiecte, pot emite unde radio nu doar din regiunea polilor, ci și din zonele periferice ale câmpurilor magnetice, ceea ce adaugă complexitate fenomenului.
Această descoperire a fost făcută în urma unei analize a datelor provenite de la aproape 200 de pulsari care se rotesc extrem de rapid. Echipa de cercetare a comparat aceste observații radio cu înregistrări din domeniul razelor gamma, ajungând la concluzia că un procent semnificativ dintre acești pulsari emit semnale din multiple regiuni ale câmpului magnetic, nu doar din proximitatea polilor. În jurul a 33% dintre pulsarii raportați, cercetătorii au identificat emisii radio provenite atât din apropierea suprafeței, cât și din zone mai îndepărtate, în timp ce doar 3% dintre pulsarii cu rotație mai lentă prezintă astfel de emisii multiple.
Ce face această descoperire și mai interesantă este corelația cu exploziile de raze gamma detectate de telescopul spațial Fermi al NASA, indicând faptul că originea acestor radiații provine din același punct, dincolo de simpla emisie de la poli. Aceasta sugerează o structură mai complexă a câmpurilor magnetice ale pulsarilor și o distribuție mai largă a surselor de radiație decât era considerat anterior.
Cercetătorii explică faptul că aceste zone periferice ale câmpului magnetic, numite „current sheet”, sunt formate din particule încărcate și se rotește odată cu steaua neutronică. Întâmplător sau nu, această regiune era cunoscută anterior ca fiind o sursă de radiație gamma. Corelarea cu semnalele radio indică o origine comună, iar această descoperire poate modifica pentru totdeauna modul în care astrofizicienii analizează și identifică pulsarii.
În plus, aceste descoperiri pot influența modul în care este efectuată detectarea pulsarilor de milisecundă, deoarece radiațiile emise de aceștia sunt mai larg direcționale decât se credea anterior. Astfel, pulsarii ar putea fi mai ușor de observat și identificat decât în trecut, chiar dacă fasciculul nu este aliniat direct spre Pământ. Aceasta ar putea deschide noi perspective pentru utilizarea pulsarilor în proiecte dedicate detectării undelor gravitaționale, precum și în alte domenii ale astronomiei.
Un aspect încă neclar pentru cercetători rămâne modul în care impulsurile radio pot fi generate la distanțe atât de mari de la suprafața stelei neutronice, în mediul extrem din jurul pulsarilor. Cu toate acestea, această descoperire adaugă un strat de complexitate teoriei despre comportamentul acestor obiecte cosmice și deschide noi capitole pentru studiile viitoare.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, semnând o etapă importantă în înțelegerea fenomenelor legate de pulsari și a comportamentului radiației în mediul cosmic extrem. În cadrul acestor cercetări, astronomii speră să aprofundeze knowledge-ul privind originea, structura și modul de emisie al radiațiilor provenite de la aceste obiecte fascinante, într-un context unde tot mai multe întrebări rămân fără răspuns.
