Experiența generațiilor începe să fie pusă sub semnul îndoielii: promisiunea că tinerii de astăzi vor fi, automat, mai capabili și mai adaptabili decât predecesorii lor pare, din ce în ce mai mult, o iluzie. În ultimii 20 de ani, datele și cercetările globale indică o stagnare sau chiar o scădere ușoară a performanței cognitive și a capacității de concentrare a elevilor, provocând îngrijorări tot mai mari în rândul specialiștilor în educație și psihologie. În plus, această degradare a atenției survine într-un climat digital intensificat, unde telefonul, tabletul sau alte dispozitive devin tot mai dificil de controlat, iar timpul petrecut în fața ecranelor devine o rutină.
### Impactul tehnologiei asupra performanței cognitive
Tendințele istorice ale creșterii scorurilor intelectuale, susținute de efectul Flynn, au încetat în multe țări scandinave, inclusiv Norvegia și Danemarca, unde s-a înregistrat chiar o inverse a trendului, denumit „reverse Flynn effect”. Acest lucru indică faptul că nu mai există o creștere constantă a inteligenței în populațiile tinere, iar uneori se observă chiar regresii. În paralel, rezultatele din cadrul evaluărilor internaționale, precum PISA, demonstrează că elevii care sunt tot mai distrași de dispozitive în timpul orelor au rezultate mai slabe, însă această problemă nu e general valabilă pentru toate utilizările digitale. OECD subliniază că tehnologia în sine nu trebuie demonizată, ci modul în care aceasta este utilizată. Moderarea și controlul reprezintă diferența critică între rezultate bune și declin.
### Modelul danez și reconfigurarea abordării educației
Danemarca a devenit un exemplu în Europa printr-o schimbare radicală a abordării față de utilizarea tehnologiei în educație. După ce au observat dificultăți în menținerea atenției și o socializare tot mai săracă, autoritățile au decis să elimine telefoanele din școli, implementând măsuri precum seifuri pentru dispozitive. În doar un an, legislația a permis introducerea de reguli clare care limitează accesul elevilor la telefoane și rețele social, în încercarea de a stimula concentrarea și interacțiunea directă. La nivel parlamentar, a fost votată în decembrie 2025 o inițiativă pentru interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 15 ani, cu posibilitatea de derogare pentru adulți tineri, decizie ce va fi implementată începând cu anul școlar 2026/2027.
Dincolo de școală, această strategie se extinde și în spațiul public. Guvernul danez a anunțat, în luna noiembrie 2025, planuri de a interzice total utilizarea rețelelor sociale de către minorii sub 15 ani, cu o derogare pentru adolescenții de 13-14 ani, dacă părinții acceptă. În România, asemenea inițiative devin din ce în ce mai discutate, într-un context european în care analiza impactului digitalizării asupra tinerilor și sănătății mentale devine o prioritate pentru noile politici educaționale.
### Învățături și pași spre un echilibru sănătos
Ce pot face părinții sau educatorii pentru a preveni un viitor dominat de disfuncționalitate digitală? În loc să cadem în capcana moralizării, soluția constă în implementarea unor măsuri simple, dar eficiente: intervale fără dispozitive, momente dedicate lecturii pe hârtie și activități care să favorizeze concentrarea profundă. Stabilește „insule” fără telefoane, în care timpul petrecut cu lectura și discuțiile calm devine regulă.
De asemenea, este esențială refacerea unei scheme de utilizare a tehnologiei în școală, bazată pe reguli clare și design responsabil. În loc de interzicere totală, educația trebuie să învețe elevii să folosească tehnologia cu discernământ și responsabilitate, privită ca un instrument pentru învățare, nu ca un factor de distragere. În final, păstrarea unui echilibru între digital și analogic pare să fie unica direcție viabilă pentru a nu sacrifica în mod definitiv atenția, considerată, în zilele noastre, una dintre cele mai valoroase resurse.
După cum arată ultimele inițiative din Danemarca, și alte state vor avea de adaptat strategii pentru o societate tot mai digitalizată, în care păstrarea concentrării nu mai este doar o problemă de performanță educațională, ci o chestiune de sănătate mentală și dezvoltare armonioasă a tinerilor. În aceste contexte, școala și familia trebuie să reconfigureze împreună modul în care învață și trăiesc, pentru a nu lăsa atenția să dispară într-un vârtej de notificări și clipocit de ecrane.
