După o serie de amânări repetate și chiar schimbarea aeronavei, pasagerii unui zbor intern au ajuns acasă cu mai multe ore întârziere față de ora stabilită inițial. Bătăile de cap nu s-au oprit însă la întârziere: după întoarcere, un pasager a depus o solicitare de despăgubiri în baza legislației europene, cerând suma maximă de 250 de euro pentru fiecare persoană, în total 1.000 de euro pentru patru pasageri. Reacția companiei aeriene nu a întârziat, însă răspunsul a venit abia după trei luni, invocând un „motiv tehnic excepțional”, fără a detalia natura problemei.
Această explicație a stârnit reacții critice din partea specialiștilor consultați de publicație, care subliniază că „majoritatea problemelor tehnice obișnuite nu intră în această categorie”. În practică, companiile aeriene folosesc astfel de justificări pentru a evita plata despăgubirilor, în special atunci când petrec mai mult timp în evitarea răspunderii, chiar dacă legislația europeană clarifică drepturile pasagerilor.
Ce spune legislația europeană despre drepturile pasagerilor
Regulamentul (CE) nr. 261/2004 stabilește, în mod clar, că pasagerii au dreptul la despăgubiri dacă întârzierea depășește trei ore, proporțional cu distanța zborului. Pentru zborurile de până la 1.500 de kilometri, compensația este de 250 de euro de persoană, iar pentru patru persoane, suma totală ajunge la 1.000 de euro. În cazul de față, compania aeriană a sugerat că responsabilitatea nu aparține direct, invocând o terță companie responsabilă de operarea zborului. Cu toate acestea, specialiștii reafirmă că obligativitatea de plată revine „transportatorului aerian efectiv”, cel care are responsabilitatea operațională, chiar dacă aeronava a fost operată de alt operator sau a fost contractată de un terț.
Rezultă că responsabilitatea nu se transferă automat odată cu aeronava sau cu compania care deține aeronava. În fapt, dacă zborul a fost operat de o companie aeriană și există o relație contractuală clară cu pasagerul, aceasta trebuie să achite despăgubirile stabilite de lege, indiferent dacă aeronava provine de la alt operator.
Recuperarea despăgubirilor în cazul refuzului companiei
După solicitări repetate și după ce interesul public a fost stârnit de cazul de față, compania aeriană a oferit în cele din urmă pasagerului un voucher, în locul banilor. În legislație, însă, această ofertă nu are valoare legală fără acordul scris al pasagerului, iar refuzul acestui tip de compensație „alternativă” rămâne valabil dacă pasagerul nu acceptă expres varianta.
Specialiștii susțin că această practică a companiilor este frecvent întâlnită și are ca scop descurajarea pasagerilor de a-și continua demersurile sau de a acționa în instanță. În realitate, răspunsurile precum cele invocate de companie – motive tehnice sau circumstanțe excepționale – sunt adesea orchestrate pentru a respinge cererile de despăgubire. Jurisprudența europeană arată însă că majoritatea problemelor tehnice obișnuite nu pot fi justificate astfel, iar pasagerii pot apela oricând la intervenția instanțelor.
Viitorul proceselor și perspectivele pentru pasageri
În cazul de față, mai multe dosare sunt deja pendinte în instanțele din țară, iar ultima decizie legală poate fi decisivă în stabilirea dacă compania a avut sau nu motive justificate pentru refuz. În plus, dacă verdictul va fi favorabil, pasagerii vor putea recupera despăgubirile chiar și prin proceduri de executare silită.
Această situație readuce în discuție dificultățile pe care le întâmpină, în mod frecvent, pasagerii în încercarea de a-și revendica drepturile în fața companiilor aeriene. Într-o eră în care provocările din sectorul aviației sunt tot mai numeroase, o clarificare judiciară devine esențială pentru consolidarea încrederii în sistemul de protecție a drepturilor pasagerilor. În plus, o mai mare transparență și responsabilizare din partea operatorilor ar putea diminua astfel de incidente și vor crește nivelul de siguranță și justiție în industrie.
