Medicii angajați la stat, trași pe sfoară de interesele private: problema sistemului sanitar românesc continuă să sfârșească în impas
Fenomenul medicilor care își exercită activitatea atât în sistemul public, cât și în cel privat, reprezintă de mulți ani o sursă de controverse și nemulțumiri în rândul pacienților și a cetățenilor contribuabili. În ciuda eforturilor oficiale de reformare și a măsurilor luate pentru a limita pe cât posibil această practică, realitatea din teren continuă să arate că problema persistă cu toate că, oficial, situația ar trebui să fie sub control.
Conflictele între interesul public și cel privat
Ministerul Sănătății a admis recent că fenomenul celor care activează simultan la stat și în sectorul privat nu doar că nu a fost rezolvat, ci pare să devină din ce în ce mai dificil de gestionat. Ministrul Alexandru Rogobete a făcut câteva precizări în cadrul unei intervenții la Digi24, în care a explicat eforturile depuse pentru a reduce acest fenomen. Totodată, el a subliniat că „încearcă să pună o ‘presiune’ pe sistem pentru a reduce problema.”
Cu toate acestea, oficialul adaugă că „este evident că nu funcționează doar cu vorbă bună.” Practic, motivul pentru care fenomenul persistă este complex, iar soluțiile de moment nu par să fi avut efectul scontat. În esență, medicii își pot exercita activitatea în ambele sectoare, profitând de diferența de venituri și de posibilitatea de a-și crește câștigurile, uneori în detrimentul calității serviciilor oferite în unitățile publice.
De ce nu se poate încheia acest compromis?
Problema centrală constă în motivarea economică și în lipsa unui sistem de control eficient. Dacă un medic nu oferă servicii în timpul programului la stat, spitalul public nu primește fonduri de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru acea perioadă. În acest mod, există un dezechilibru flagrant: medicii pot lucra în sistem privat, în timp ce în sectorul public, mulți dintre ei devin pseudo-angajați, în acte, dar nepregătiți sau insuficient disponibili pentru pacienți.
Aceasta situație a fost alimentată, pe de o parte, de ineficiența regulamentelor și a controalelor, iar pe de altă parte, de dorința medicilor de a maximiza câștigurile prin activități suplimentare în sectorul privat. În anumite cazuri, aceștia aleg să nu ofere servicii complet în spital, din comoditate sau din motive financiare, în condițiile în care sectorul privat le aduce venituri considerabil mai mari.
Impactul asupra pacienților și sistemului public de sănătate
Rezultatul acestei situații este resimțit cu durere de către români, mai ales în zonele unde accesul la servicii medicale de calitate devine tot mai limitat. Mulți pacienți se confruntă cu neîncrederea în medicii din sistemul public, care, din cauza suprasolicitării și a unui număr redus de ore efective în spital, nu pot oferi asistența necesară. În același timp, sistemul de sănătate suferă de pe urma fondurilor insuficiente și a necorelării între angajamentele medicilor și efectivitatea activității lor.
Ce ar putea schimba situația?
Solutiile încă lipsesc sau sunt doar pe hârtie. În timp ce autoritățile au încercat să introducă reguli mai stricte și controale mai eficiente, acestea nu au fost suficiente pentru a stopa fenomenul. Unele voci sugerează că ar fi nevoie de reforme structurale, de o salarizare mai atractivă și de o verificare riguroasă a activității medicilor. În plus, trebuie eliminate premisele pentru conflicte de interese, pentru ca sistemul de sănătate publică să poată funcționa în beneficiul cetățenilor și nu ca o punte de lansare a unor câștiguri și interese private.
Actuala situație evidențiază limitele și, totodată, fragilitatea sistemului de sănătate din România. Într-un context în care tot mai mulți români își pierd încrederea în instituții, soluțiile trebuie să fie urgente și concret implementate, dacă se dorește ca această problemă să nu devină un obstacol permanent în calea accesului la servicii medicale de calitate. În această îngrijorătoare ecuație, cheia poate fi una singură: responsabilitatea, controlul ferm și o abordare strategică, menită să pună capăt intereselor de moment și să prioritizeze sănătatea cetățeanului.
