Neanderthalienii foloseau gudronul de mesteacăn ca un adevărat antibiotic al epocii preistorice
Descoperit în situri arheologice vechi de peste 180.000 de ani, gudronul de mesteacăn se povestește că nu era doar un adeziv sau un simplu material de întărire. Recent, cercetătorii au adus în prim-plan ideea uimitoare că această substanță neagră și lipicioasă putea avea proprietăți medicaționale importante, fiind folosită, cel puțin în teorie, în tratarea rănilor și prevenirea infectării acestora. O descoperire surprinzătoare, care schimbă perspectiva asupra cunoștințelor medicale ale neanderthalienilor și demonstrează cât de avansată putea fi medicina în epoca lor, cu mult înainte de apariția medicinei moderne.
Gudronul de mesteacăn din vremurile preistorice, un antibiotic surprinzător
Gudronul de mesteacăn, obținut prin distilarea scoarței de mesteacăn, a fost folosit de când lumea pentru diferite scopuri, de la lipirea piatrelor pentru arme la repararea uneltelor. Însă, ultimele cercetări sugerează că această substanță avea și o funcție de protecție împotriva bacteriilor, fiind folosită chiar ca un tip de antibiotic. În diferite comunități indigene moderne, precum popoarele Mi’kmaq din estul Canadei și Saami din Laponia, gudronul este încă folosit pentru tratamentul rănilor. Aceste populații aplică extracte de gudron de mesteacăn pentru a preveni infecțiile cauzate de bacterii gram-pozitive, precum Staphylococcus aureus, o bacterie frecvent întâlnită în rănile infectate.
De la simple adezive la tratamente științifice
Cercetările recente au încercat să reconstituie modul în care neanderthalienii produceau gudronul, investigând tehnici preistorice care implicau utilizarea lutului și pietrei, dar și metode mai moderne, precum recipiente metalice. Astfel, oamenii de știință au reușit să obțină această substanță din două specii de arbori răspândiți în Europa în timpul ultimei epoci glaciare, constatând că orice metodă de extracție produce un gudron cu proprietăți antibacteriene semnificative. Testele realizate au arătat clar că, indiferent de metoda de fabricare, gudronul inhibă dezvoltarea bacteriei Staphylococcus aureus, dar nu are același efect asupra bacteriilor gram-negative, precum Escherichia coli.
Rezultatele indică faptul că neanderthalienii, ca și popoarele actuale, ar fi putut folosi gudronul pentru prevenirea și tratarea rănilor infectate, astfel contribuind la reducerea mortalității cauzate de boli și răni deschise în perioada glaciară. “Am constatat că gudronul de mesteacăn produs de neanderthalieni și de oamenii timpurii avea proprietăți antibacteriene”, susțin autorii studiului, adăugând că aceste descoperiri adaugă o nouă dimensiune în înțelegerea practicilor medicale ale acestor ființe preistorice.
Semne ale unei medicine avansate, departe de simple remedii tradiționale
Chiar dacă nu putem afirma cu certitudine dacă neanderthalienii aplicau gudronul direct pe răni ca un antibiotic, existp indicii care susțin această ipoteză. De exemplu, o cercetare recentă a identificat mucegaiuri în placa dentară a unui schelet de neanderthalian din Spania, sugerează că aceștia ar fi putut mesteca mucegaiuri pentru a elibera proprietățile antibiotice ale penicilinei, același mecanism utilizat de peste un secol de medicină modernă. În același timp, descoperirea unui schelet care prezenta un picior fracturat, dar complet vindecat, în peștera Shanidar, atestă că aceste ființe nu doar că aveau cunoștințe despre vindecare, ci și empatie pentru membrii în suferință ai comunităților lor.
Pe măsură ce studiile avansează, searată tot mai mult că neanderthalienii aveau o cunoaștere în domeniul medical, surprinzător de avansată pentru epoca lor. Într-o lume modernă din ce în ce mai afectată de rezistența bacteriană la antibiotice, părerile veterinarilor și medicilor despre remedii naturale și practici tradiționale preiau noi valențe, fiind din ce în ce mai atent despre semnele terapeutice ale plantelor și ale altor materiale utilizate încă din preistorie.
Viziunea asupra neanderthalienilor ca simple vânători-culegători începe să se schimbe radical, odată cu aceste descoperiri. În vedere cu noile tehnologii, învățământul și cercetările din domeniu pot pune în lumină o înțelepciune medicală străveche, poate chiar un început de medicină științifică, folosită în cele mai întunecate epoci ale Pleistocenului. Descoperirile recente nasc întrebări despre posibilitatea ca aceste practici preistorice să fi influențat ulterior evoluția medicinei umane și să ne ofere, astăzi, replici pentru multiple provocări medicale moderne.
