Conform Descopera:
Marea Murire, cel mai devastator eveniment de extincție din istoria Pământului, a șters de pe fața planetei peste 90% din viață, cu mult mai mult decât extincția dinozaurilor. Evenimentul, petrecut acum 252 de milioane de ani, la granița dintre Permian și Triasic, a reprezentat o schimbare bruscă și radicală a lumii vii, conform informațiilor oferite de paleontologi.
Cataclismul Permian-Triasic: dispariția în masă
Straturile de calcar din diverse regiuni ale globului, precum Sudul Chinei, Turcia sau Italia, mărturisesc aceeași poveste dramatică. În straturile datate din Permian, fosilele sunt numeroase, în timp ce în rocile formate la începutul Triasicului, descoperirile sunt extrem de rare. Această diferență majoră indică o dispariție în masă fără precedent.
Aproximativ 81% din speciile marine și 70% din vertebratele terestre au dispărut în timpul Marii Muriri. Incredibil, chiar și insectele, cunoscute pentru rezistența lor, au fost afectate. Trilobiți, corali tabulați și alte creaturi care supraviețuiseră sute de milioane de ani au dispărut definitiv.
Consensul științific actual indică drept cauză principală activitatea vulcanică masivă din Siberia. Erupțiile care au format Siberian Traps au acoperit o suprafață comparabilă cu Statele Unite, cu straturi groase de lavă. Volumul de magmă și lavă eliberat în atmosferă a fost uriaș. În plus, depozitele de cărbune și hidrocarburi de sub Siberia au fost aprinse de magmă, eliberând cantități masive de dioxid de carbon și metan.
Un studiu publicat în PNAS în 2021 a estimat că în primii 15.000 de ani au fost eliberate aproximativ 36.000 de gigatone de carbon. Emisiile au fost extrem de rapide, ducând la o încălzire globală severă, acidificarea oceanelor și scăderea oxigenului din apă.
Efectele dezastruoase ale încălzirii globale
Gazele cu efect de seră au dus la o creștere a temperaturii globale cu peste 10°C. Oceanele s-au acidificat, afectând organismele marine. Nivelul de oxigen dizolvat în apă a scăzut dramatic, conform unui studiu realizat la Stanford.
Consecințele s-au resimțit în întreg lanțul alimentar. Dispariția fitoplanctonului marin și a multor plante a dus la dispariția animalelor care depindeau de ele.
Evenimentul de extincție nu a fost brusc, ci a avut cel puțin două, posibil trei etape distincte. Speciile care au supraviețuit primului episod au fost afectate din nou, înainte de a se putea reface. Ecosistemele s-au dezintegrat aproape complet. Redresarea a fost lentă; oceanele au rămas lipsite de oxigen aproximativ cinci milioane de ani după extincție.
Pe uscat, primii dinozauri au apărut în Triasic, dar ecosistemele terestre au avut nevoie de aproximativ 10 milioane de ani pentru a-și recăpăta complexitatea, iar cele marine, de până la 50 de milioane de ani.
Mecanisme necunoscute și moștenirea Marii Muriri
Deși erupțiile din Siberian Traps sunt considerate principala cauză, mecanismele exacte sunt încă dezbătute. Acidificarea oceanelor, anoxia și încălzirea au contribuit, dar proporțiile lor sunt dificil de separat.
Cert este că Marea Murire a schimbat complet biologia planetei. Grupurile care dominaseră sute de milioane de ani au dispărut, iar supraviețuitorii, inclusiv strămoșii mamiferelor, au găsit o lume aproape pustie, în care s-au diversificat.
Erupțiile vulcanice din Siberia, responsabile pentru Marea Murire, au eliberat un volum total de material eruptiv estimat la aproximativ 4 milioane de kilometri cubi.
Sursa: Descopera
