Legislația insolvenței în România, odată pusă sub semnul întrebării pentru modul în care fusese adesea folosită, a suferit recent o serie de modificări menite să aducă mai multă transparență și eficiență în procedurile de recuperare a creanțelor, dar și să descurajeze practicile care au subminat de-a lungul timpului stabilitatea mediului de afaceri. Noile reglementări, adoptate printr-o lege nouă, „Pachetul fiscal 2”, în vigoare din acest an, au ca scop reducerea duratei procedurilor, întărirea responsabilității administratorilor și prelungirea semnificativă a șanselor creditorilor de a-și recupera banii, inclusiv cele fiscale, într-un context adesea marcat de abuzuri.
Proceduri mai rapide pentru soluționarea insolvenței
Una dintre cele mai importante schimbări vizează durata procedurilor de insolvență, considerate anterior adesea lungi și ineficiente. Potrivit specialiștilor, acestea vor fi acum mult mai scurte, prin verificări periodice ale situației financiare a debitorului și prin stabilirea unor termene rezonabile pentru valorificarea bunurilor. În plus, dacă activitatea nu poate fi reluată sau dacă se depășesc anumite limite de timp, valoarea activelor va fi valorificată prin licitație publică, pentru a asigura o achiziție transparentă și echitabilă. „Administratorul judiciar trebuie să evalueze constant starea financiară a debitorului pentru a propune, dacă este cazul, intrarea în faliment în perioada de observație sau pe durata implementării planului de reorganizare,” a explicat Dana Bușcu, avocat specializat în insolvență.
Pe de altă parte, parametrii procedurali au fost clarificați, iar termenele pentru anumite acțiuni judiciare au fost stabilite mai strict, astfel încât procedurile să nu persistă inutil, favorizând astfel atât creditorii, cât și economia națională.
Răspundere mai mare pentru administratorii de companii
Unul dintre aspectele cele mai semnificative ale noii legislații este creșterea responsabilității administratorilor, inclusiv a celor care controlează în fapt deciziile financiare ale unei societăți, chiar dacă nu ocupă oficial funcții de conducere. Pentru a gestiona mai bine cauzele insolvenței și pentru a descuraja abuzurile, aceștia trebuie acum să întocmească rapoarte detaliate despre cauzele declinei financiare, precum și despre orice tranzacție cu părți afiliate, rude sau persoane cu influență asupra afacerii.
„Sunt aduse noi condiții pe care administratorul judiciar trebuie să le respecte, și anume: să întocmească raportul detaliat cu privire la starea debitorului, cauzele insolvenței, persoanele cărora le sunt imputabile, care să permită creditorilor, și în special creditorului fiscal, să-și fundamenteze și să declanșeze cererea de atragere a răspunderii,” a adăugat Bușcu. Astfel, se urmărește stoparea fenomenului transferurilor de active către entități controlate de același grup și a altor practici de manipulare a procesului de insolvență.
Măsuri pentru recuperarea creanțelor și prevenirea fraudelor
Legislația recent modificată aduce beneficii concrete pentru stat și pentru alte categorii de creditori, crescând considerabil șansele de recuperare a sumelor datorate. În primul rând, debitorii au acum obligația să notifice organul fiscal cu cel puțin 15 zile înainte de deschiderea procedurii de insolvență, pentru a evita surprizele și mișcările neclare. De asemenea, prioritizarea plăților, de obicei dictată de scadență, poate fi aprobată numai în condiții excepționale și pe justificări solide, rezultând într-un sistem mai corect și mai responsabil.
O altă problemă adesea întâlnită în practică era deturnarea procedurii în folosul debitorilor, prin vânzarea activelor către firme afiliate sau controlate direct sau indirect de aceștia. Noutățile legislative impun acum reguli mult mai stricte pentru aceste vânzări, inclusiv necesitatea unui proces competitiv, transparent și verificat din punct de vedere al evaluării prețului. Legislatorii au introdus, de asemenea, un nou concept menit să ajute la identificarea din timp a celor care profită de relații privilegiate, precum rudele sau membrii conducerii, pentru a preveni manipularea procedurilor.
În ansamblu, aceste schimbări sunt menite să reformeze profund modul în care funcționează insolvența în România, sporind responsabilitatea administratorilor, inhibând practicile de evasivă fiscală și protejând creditorii mai eficient decât până acum. Perspectivele sunt optimiste, având în vedere că noile măsuri sunt invocate ca fiind un pas esențial către un mediu de afaceri mai sănătos și mai echitabil, în care ierarhia obligațiilor și transparența deciziilor joacă un rol central. Ceea ce urmează depinde de modul în care aceste reguli vor fi aplicate și de voința mediului de afaceri de a se adapta noilor cerințe legislative.
