Conform Mediafax:
Guvernele tehnocrate, conduse de profesioniști independenți, au avut de-a lungul timpului rezultate mixte în Europa. Un studiu recent arată că succesul acestora depinde în mare măsură de sprijinul politic, iar lipsa acestuia poate duce la eșecuri. În România, experiența cu Dacian Cioloș oferă o lecție importantă.
Experiența italiană și lecțiile sale
Italia este un exemplu elocvent al utilizării guvernelor tehnocrate în momente de criză. Carlo Azeglio Ciampi, fost guvernator al Băncii Italiei, și-a asumat rolul de prim-ministru în 1993, în contextul scandalului de corupție Tangentopoli. Ulterior, Lamberto Dini a condus un guvern de tranziție după căderea lui Silvio Berlusconi.
Mario Monti, numit prim-ministru în 2011 în plină criză a datoriilor suverane, a încercat să reformeze țara. Acesta a adoptat măsuri de austeritate, dar succesul său a fost limitat din cauza costurilor sociale și a lipsei de sprijin popular. Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, a condus Italia între 2021 și 2022. Acesta a beneficiat de o reputație internațională solidă și o coaliție largă. Cu toate acestea, Draghi a demisionat când partidele din coaliție și-au retras sprijinul politic.
Grecia și Cehia, abordări diferite
În Grecia, Lucas Papademos a fost numit prim-ministru în 2011, într-un moment de criză majoră a datoriilor. Misiunea sa era să gestioneze acordul de bailout, impunând măsuri dure de austeritate. Această guvernare a evitat haosul financiar imediat, dar a accelerat ascensiunea forțelor anti-sistem.
Cehia a avut un guvern tehnocrat condus de Jan Fischer între 2009 și 2010. Acesta a avut un mandat limitat, concentrându-se pe administrarea țării până la alegeri. În Tunisia, Mehdi Jomaa a condus un guvern tehnocrat în 2014, care a făcut parte dintr-un acord mai larg pentru adoptarea unei noi Constituții și organizarea de alegeri.
Provocările pentru România
În România, Dacian Cioloș a fost numit prim-ministru în 2015, după demisia lui Victor Ponta, în urma protestelor de la Colectiv. Guvernul său a fost apreciat pentru transparența administrativă și măsurile în sănătate, dar a fost dependent de un Parlament controlat de alte partide. Mandatul scurt a limitat capacitatea de reformă, iar multe dintre direcțiile deschise au fost abandonate după alegerile din 2016.
În contextul actual, un guvern tehnocrat ar putea întâmpina dificultăți majore. România se confruntă cu necesitatea de a reduce cheltuielile, de a reforma administrația și de a îndeplini jaloanele pentru fondurile europene. Lipsa sprijinului politic ar putea transforma un prim-ministru tehnocrat într-un simplu paravan politic, supus compromisurilor. Moțiunea de cenzură recentă împotriva Guvernului Bolojan demonstrează instabilitatea politică din țară.
Sursa: Mediafax
