Oamenii de știință au descoperit că genetica ar putea juca un rol mult mai important în determinarea longevității umane decât se credea anterior, potrivit unui nou studiu. Cercetarea, publicată în revista Science, arată că genele pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele legate de durata de viață a oamenilor, o cifră mult mai mare decât estimările anterioare. Studiul aruncă o nouă lumină asupra modului în care înțelegem îmbătrânirea și rolul factorilor genetici în acest proces.
Rolul genelor subestimat
De ani de zile, oamenii de știință au considerat că mediul și factorii aleatori sunt principalii determinanți ai duratei de viață, genetica având doar un rol minor. Studiile anterioare sugerau că factorii genetici moșteniți explicau doar 20-25% din diferențele de durată a vieții, sau chiar mai puțin. Noul studiu, realizat de Institutul Weizmann, contestă această viziune, indicând o influență genetică mult mai puternică. Cercetătorii au analizat baze de date masive despre gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, pentru a evalua rolul genelor. Au folosit, de asemenea, simulări pentru a filtra decesele cauzate de accidente și alte cauze externe.
Cercetătorii, conduși de BEN SHENHAR, au subliniat că estimările anterioare au fost influențate de mortalitatea extrinsecă, cum ar fi decesele cauzate de accidente, infecții sau factori de mediu. Abordarea lor inovatoare a permis separarea acestor influențe externe de decesele legate de îmbătrânirea biologică. Prin filtrarea acestor influențe exterioare, oamenii de știință au descoperit un semnal genetic mult mai puternic. Rezultatele sugerează că genetica poate reprezenta aproximativ jumătate din variația duratei de viață a omului, dublând cel puțin estimările anterioare.
Metodologia studiului și implicații
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa de cercetare a analizat trei baze de date extinse despre gemeni din SVEDIA și DANEMARCA. Cercetătorii au inclus date de la gemeni crescuți separat, pentru a separa mai bine influențele genetice de cele de mediu. Ei au folosit modele matematice și simulări de gemeni virtuali pentru a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi.
Descoperirile au implicații importante pentru cercetarea privind îmbătrânirea. Dacă genetica joacă un rol mai mare în longevitate, acest lucru susține căutarea genelor specifice care influențează durata de viață. „Timp de mulți ani, s-a crezut că durata de viață umană este modelată aproape în întregime de factori negenetici, ceea ce a dus la un scepticism considerabil cu privire la rolul geneticii”, a subliniat SHENHAR. „În schimb, dacă ereditatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru a căuta variante de gene care prelungesc durata de viață”.
Potrivit studiului, riscul de a muri de demență prezintă o ereditate de aproximativ 70%, mult mai mare decât cea a cancerului sau a bolilor de inimă.
