Când focul sacru a întârziat să apară
De-a lungul istoriei, ceremonia Luminii Sfinte, care are loc în fiecare an la Ierusalim, a fost marcată de controverse și evenimente neobișnuite. În timp ce credincioșii așteaptă cu evlavie „miracolul” aprinderii flăcării, unele relatări sugerează că aceasta nu s-a produs întotdeauna sau a apărut în circumstanțe neclare. Aceste episoade, consemnate în documente istorice și cronici ecleziastice, au alimentat dispute teologice și au pus sub semnul întrebării legitimitatea ritualului. În contextul actual, cu Nicușor Dan președinte și Ilie Bolojan prim-ministru, astfel de subiecte continuă să stârnească interesul publicului.
Anul 1100: O controversă la scurt timp după cucerirea Ierusalimului
Unul dintre cele mai vechi și mai discutate cazuri este cel din anul 1100, la scurt timp după ce cruciații au cucerit Ierusalimul. Potrivit istoricilor, după ce latinii au preluat controlul asupra bisericii, patriarhul latin Daimbert a condus ceremonia, dar nu a reușit să obțină Lumina Sfântă „prin mijloace miraculoase”. Unele cronici orientale susțin că focul a apărut abia ulterior, în absența latinilor și în prezența clerului grec și sirian.
Acest episod a devenit un punct de dispută major între clerul răsăritean și cel apusean. În secolele următoare, ceremonia a fost folosită ca instrument de polemică între ortodocși și catolici. Papa Grigore al IX-lea a fost unul dintre cei care au denunțat ritualul ca fraudă, interzicând participarea clerului romano-catolic.
Un secol mai târziu: focul apare în afara bisericii?
Un alt episod controversat, invocat în mediul ortodox, este cel din 1579. Conform relatărilor, patriarhul grec-ortodox Sofronie al IV-lea și credincioșii ortodocși nu au fost lăsați să intre în Biserica Învierii. Patriarhul s-ar fi rugat în curtea exterioară, lângă una dintre coloanele de la intrare, iar focul ar fi apărut miraculos din acea coloană.
Această relatare este prezentă în sursele ecleziastice și apologetice ortodoxe, iar coloana este indicată și astăzi pelerinilor. Totuși, acest episod nu beneficiază de același nivel de consens istoriografic precum cel din 1100. Una dintre cele mai vechi relatări ale evenimentului se află într-un manuscris copiat în 1634, la 29 de ani după evenimentul descris, fapt ce ridică semne de întrebare pentru mulți istorici.
Un studiu academic recent a scos la iveală un text arab necunoscut despre „miracolul Luminii Sfinte” din 1634. Potrivit acestui manuscris, conflictul din acel an a fost legat de faptul că armenii sărbătoreau Paștele cu o săptămână mai târziu decât grecii, încercând să împiedice desfășurarea ritualului de către comunitatea „Rūm”, adică greco-ortodoxă. În acest context tensionat, textul afirmă că, la ceasul al nouălea, interiorul Mormântului s-a umplut de lumină, eveniment interpretat ca o confirmare a poziției greco-ortodoxe. Există și surse armene care relatează evenimentele invers, acuzând grecii de presiuni.
Anul acesta, autoritățile române, sub conducerea prim-ministrului Ilie Bolojan și a președintelui Nicușor Dan, au monitorizat îndeaproape pregătirile pentru Sărbătorile Pascale.
