Conform Economica: Creșterea numărului de firme care intră în insolvență în România, cu o accelerare de 14,31% în primul trimestru al anului 2026 comparativ cu aceeași perioadă din 2025, reflectă mai degrabă o piață mai exigentă și o selecție naturală a companiilor vulnerabile, decât instalarea unei crize economice generalizate. Această perspectivă este susținută de analiza lui Cătălin Guriță, avocat și partener fondator GMCID, practician în insolvență.
„Nu suntem în fața unei crize generale, ci în fața unei piețe care nu mai iartă lipsa de lichiditate și lipsa de adaptare”, a declarat Guriță, subliniind că cifrele trebuie interpretate în contextul dinamicii economiei, al numărului de firme nou înființate și al accesului la finanțare, făcând diferența între sectoarele economice. Vulnerabilitatea este accentuată în domenii cu marje mici, necesar de capital de lucru ridicat și dependență de finanțare pe termen scurt, precum comerțul, construcțiile, transporturile, HoReCa și anumite segmente din producție și imobiliare.
Cei mai expuși la insolvență: firme cu probleme de cash-flow
Potrivit expertului, insolvența apare cel mai frecvent în situațiile unde creșterea a fost alimentată preponderent din datorii, iar marja de profit nu mai reușește să acopere șocurile de cost. Cele mai des ignorate semnale de alarmă sunt cele legate de cash-flow, nu neapărat de profitul contabil. Antreprenorii tind să se concentreze pe cifra de afaceri sau pe contractele în derulare, amânând confruntarea cu realitatea dificultăților de plată.
Semnele tipice ale problemelor includ întârzieri repetate la plata furnizorilor, „rostogolirea” datoriilor fiscale, utilizarea TVA-ului sau a contribuțiilor sociale ca sursă de finanțare curentă, refinanțări care amână doar inevitabilul, creșterea numărului de litigii comerciale, nerespectarea termenelor de raportare și presiunea tot mai mare din partea instituțiilor bancare.
Guriță atrage atenția că multe companii ajung la specialiști în insolvență într-un stadiu avansat, când popririle, executările silite sau cererile de insolvență din partea creditorilor sunt deja depuse. În astfel de cazuri, spațiul de manevră pentru recuperare este mult mai restrâns. Ideal ar fi ca discuțiile despre restructurare să înceapă în timp ce firma își mai poate onora obligațiile, nu după ce insolvența s-a instalat.
Este important de menționat că insolvența nu înseamnă automat faliment. Legea 85/2014 vizează acoperirea pasivului, dar și acordarea șansei de redresare, acolo unde este posibil. O procedură de insolvență inițiată la timp poate proteja activele, poate stopa executările individuale și poate facilita o negociere organizată cu creditorii, oferind companiei timp pentru restructurare.
Concordatul preventiv: o formă de prevenție subutilizată
Un instrument eficient, dar insuficient utilizat în România, este concordatul preventiv. Acesta intervine chiar înainte de instalarea insolvenței, când compania se confruntă cu dificultăți, dar încă își poate achita datoriile scadente. Procedura oferă posibilitatea elaborării unui plan de restructurare, negociere cu creditorii, protecție împotriva unor executări și menținerea unui control sporit al debitorului asupra afacerii.
Cauzele utilizării reduse a concordatului preventiv sunt identificate în lipsa unei culturi a prevenirii, teama de stigmatizare și tendința antreprenorilor de a negocia individual până când situația devine extrem de complicată. Deși datele menționează o creștere a procedurilor de concordat preventiv în 2025 față de 2024, numărul rămâne scăzut raportat la totalul companiilor aflate în dificultate economică.
Primul pas în gestionarea dificultăților financiare este realizarea unei analize precise a lichidității pe următoarele 13 săptămâni, evaluând încasările, plățile scadente, datoriile fiscale, contractele posibile de pierdut și garanțiile executabile. Pe baza acestei evaluări, se poate stabili dacă este necesară o ajustare operațională, o negociere cu creditorii, un concordat preventiv sau o procedură de insolvență.
Deciziile în perioade de dificultate trebuie să fie integrate. Fiecare plată, fiecare contract nou sau amânare poate avea consecințe juridice. Antreprenorii sunt sfătuiți să apeleze la consilieri juridici și financiari înainte ca situația să escaladeze și să fie forțați de creditori să ia măsuri.
Numărul de insolvențe este în creștere, reflectând o piață care sancționează companiile slab capitalizate și lipsite de disciplină financiară. Comerțul, construcțiile, transporturile și HoReCa sunt printre sectoarele cele mai afectate, iar cash-flow-ul, nu profitul contabil, funcționează ca principal indicator al riscului de insolvență.
Sursa: Economica
