Conform Playtech.ro: Energie solară sub acvatică: noi orizonturi în tehnologia fotovoltaică
O echipă de cercetători a reușit o demonstrație impresionantă a producției de energie solară la adâncimea de 10 metri sub suprafața mării, utilizând celule fotovoltaice special concepute. Experimentul, desfășurat în Marea Chinei de Sud, deschide noi perspective pentru alimentarea dispozitivelor aflate în zone greu accesibile.
Performanță și adaptare la mediul subacvatic
Tehnologia revoluționară se bazează pe celule solare din perovskit cu halogenuri de plumb, o alternativă la cele convenționale pe bază de siliciu. Aceste celule sunt optimizate pentru a capta lumina din spectrul albastru-verde, dominantă la adâncimi de câțiva metri, unde lungimile de undă roșii și infraroșii sunt rapid absorbite. În condiții de laborator care au simulat iluminarea de la 10 metri adâncime, cercetătorii au atins o eficiență de conversie remarcabilă de 34,71%. Această cifră indică o valorificare excelentă a spectrului de lumină disponibil, chiar dacă intensitatea luminii sub apă este mult mai redusă decât la suprafață.
Testele din marea chinei de sud
Module fotovoltaice cu o suprafață de aproximativ 115 centimetri pătrați au fost montate pe roboți subacvatici și testate la adâncimi de 2, 6 și 10 metri. La 2 metri, au acumulat circa 1.416 miliwatt-oră, la 6 metri 752 mWh, iar la 10 metri au înregistrat 324 mWh în decurs de două ore. Energia a fost stocată în baterii litiu-ion, capabile să alimenteze ulterior un mic dispozitiv LED.
Această cantitate de energie este mică în comparație cu necesarul unei locuințe, însă scopul principal nu este alimentarea caselor, ci a dispozitivelor autonome care operează în mediul marin. Senzorii oceanografici, camerele subacvatice, echipamentele de comunicații, sistemele pentru acvacultură și roboții autonomi ar putea beneficia semnificativ de o sursă de energie regenerabilă direct sub apă. Acest lucru ar reduce necesitatea recuperării periodice a dispozitivelor pentru reîncărcarea bateriilor.
Provocări și Perspective
În ciuda rezultatelor promițătoare, tehnologia se confruntă cu provocări legate de durabilitatea perovskitului, material sensibil la apă și oxigen. Condițiile marine, precum apa sărată, depunerile biologice și particulele în suspensie, ridică dificultăți suplimentare. Cercetătorii estimează că tehnologia ar putea fi utilă chiar și la adâncimi de 20-30 de metri, dar acest aspect necesită confirmări prin experimente pe termen lung.
Cu toate acestea, testele de stabilitate au arătat că celulele și-au păstrat aproximativ 96% din eficiența inițială după 300 de zile de depozitare controlată și o degradare redusă după peste 1.100 de ore de iluminare simulată. Rezolvarea problemelor legate de durabilitate, etanșare și scalare ar putea duce la o nouă generație de echipamente marine autonome, capabile să funcționeze pe termen lung fără legături fizice cu rețeaua electrică de la suprafață.
Sursa: Playtech.ro



