Dinții nemți ai copiilor antis, semnele unui diagnostic grav de acum 4000 de ani

Arheologii din Vietnam au descoperit urme ale unei boli bacteriene grave, în scheletele a trei copii antici, fapt ce poate schimba fața înțelegerii despre originea sifilisului. Analizele au evidențiat că aceste schelete din Epoca de Piatră, datând din urmă cu aproximativ 4.100-3.300 de ani, prezintă semne ale unei boli treponematoze congentiale, associată cu sifilisul, dar a cărei origine în rândul populației preistorice nu fusese clar stabilită anterior.

Dinții copiilor antici dezvăluie că aceștia purtau o boală asemănătoare sifilisului

Cercetătorii au examinat mai atent dinții acestor copii, care prezentau deformări evidente, subdezvoltări și aspecte ce aminteau de „rosul de viermi”. În cazul a doi din cei trei copii, sănătatea dentiției indica o boală gravă, posibil transmisă de la mamă la copil, în timpul sarcinii. Această prezență sugerează că boala nu era neapărat limitată la transmisia sexuală, contrar prejudecăților until acum, și ridică întrebări privind natura completă a răspândirii acesteia în epoca respectivă.

Ceea ce a stârnit interes major a fost faptul că majoritatea cazurilor identificate sunt la copii, fapt ce indică posibilitatea unei transmiteri congenitale, având în vedere că în cazul sifilisului această formă de transmitere era considerată un semn distinctiv. Totodată, descoperirea acestei boli în Vietnamul preistoric pune sub semnul întrebării ideea că sifilisul ar fi fost adus în Europa de către exploratorul Cristofor Columb, o teorie larg acceptată până acum.

Implicații pentru înțelegerea răspândirii sifilisului și originea bolii

Studiul a inclus analiza a 304 indivizi din 16 situri din Vietnam, datând de la 10.000 la 1.000 de ani în urmă. Dintre aceștia, trei copii prezentau semne evidente ale bolii, dintre care doi de la situl Man Bac și unul de la An Son. Tuburile dentare afectate aveau o deformare clară, reflectând o boală severă, și indicau faptul că această boală era prezentă în mod obișnuit în cadrul comunităților antice vietnamite.

Specialiștii subliniază că aceste descoperiri pot revolutiona înțelegerea despre răspândirea inițială a sifilisului. Până acum, teoria dominantă susținea că sifilisul a fost adus în lumea veche din Lumea Nouă, odată cu contactele din perioada colonială. Analiza acestor schelete din Vietnam arată însă că boala avea o prezență veche, autohtonă și nu neapărat legată de contactele cu descendenții americani sau colonizatori.

„Descoperirea acestei forme de treponematoză congenitală în siturile preistorice din Vietnam indică faptul că originea bolii rămâne mai complexă decât se credea anterior,” afirmă cercetătorii implicați în studiu. Aceasta deschide calea pentru reanalizarea teoriei conform căreia sifilisul ar fi ajuns în Europa în perioada coloniștilor europeni, sugerând că această boală ar fi avut o istorie mai vastă în Asia și în alte regiuni ale lumii.

Provocări în determinarea originii exacte a sifilisului și implicațiile etice

Deși aceste descoperiri sunt semnificative pentru înțelegerea evoluției bolii, determinarea precisă a originii sifilisului rămâne dificilă din cauza limitărilor ADN-ului din siturile arheologice. În regiunile tropicale, ADN-ul se păstrează slab, iar procesul de extragere ridică dileme etice, dat fiind că implică prelevarea de materiale genetic din rămășițele umane considerate strămoși ai comunităților moderne.

Un alt aspect important este deficitul de studii ample din Africa, unde răspândirea acestor boli poate fi și mai vechi și mai complex. În plus, specialiști precum Charlotte Roberts consideră că această descoperire contribuie în mod esențial la înțelegerea istoriei bolilor treponemice, în condițiile în care multe studii anterioare au fost controversate sau inconcludente.

Acest studiu confirmă faptul că migrațiile timpurii ale populațiilor din China și Asia de Sud-Est ar fi putut juca un rol cheie în răspândirea treponematozei, inclusiv a sifilisului. Siturile analizate, aflate în zonele de interacțiune a comunităților migrante și locale, sprijină această ipoteză.

Dat fiind aceste descoperiri, cercetătorii continuă să cerceteze și să analizeze mai profund modul în care această boală s-a răspândit în epoci îndepărtate și ce implicații au acestea asupra înțelegerii istoriei migrationale și a evoluției biologice.

Un cercetător francez a declarat recent că aceste descoperiri adaugă un aspect nou și complex în puzzle-ul istoriei bolii, fiind un pas înainte în înțelegerea realității evolutive a sifilisului.
Data exactă a viitoarei expediții pentru analizarea și mai aprofundată a siturilor din Asia de Sud-Est va fi anunțată oficial în următoarele luni.

Elena Stanescu

Autor

Lasa un comentariu