Un nou capitol în înțelegerea originilor noastre umane: cercetări recente sugerează că cel mai vechi strămoș al oamenilor ar fi putut trăi în Europa, mai precis în zona Balcanilor, și nu în Africa, așa cum s-a crezut până acum

O descoperire care întoarce în întregime teoria despre originea homininilor

Pentru decenii, teoria acceptată la nivel mondial afirma că homininii, grupul din care s-au desprins oamenii moderni, și-au avut începuturile în Africa, în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani. În acea vreme, „Orrorin tugenensis”, o primată care se deplasa în mod biped, era considerată cel mai vechi reprezentant al liniei evolutive umane, având dovezi recente doar ale unui unic exemplar fosilizat din Kenya.

Însă o serie de cercetări recent publicate ar putea schimba fundamental această perspectivă, propunând ideea că primii hominini ar fi apărut în regiunea Balcanilor. Esențială în acest context este fosila descoperită în situl arheologic Azmaka din Bulgaria, compusă dintr-un femur aparținând unei femele de aproximativ 24 de kilograme. Structura osului indică, surprinzător, o adaptare la mersul biped, un sfârșit de epocă în care această trăsătură începe să devină caracteristică pentru evoluția umană.

Graecopithecus, veriga lipsă în evoluția noastră

Analiza detaliată a fosilei sugerează că această specie, denumită Graecopithecus freybergi, ar putea avea vârsta de 7,2 milioane de ani, făcându-o probabil cel mai vechi strămoș cunoscut din linia umană. Descoperită în 2017 prin intermediul unor dinți, această primată ar putea reprezenta o verigă de tranziție între primatele eurasiatice și cele africane care au dat apoi naștere homininilor clasici și, în final, adulților Homo sapiens.

„La această vârstă, ne aflăm în fața unui posibil cel mai vechi om cunoscut”, explică profesorul David Begun, de la Universitatea din Toronto. Studiile recente evidențiază faptul că fosila din Bulgaria poate fi inclusă în același triclinic evolutiv cu Orrorin și alte specii mai târzii, precum Australopithecus sau Paranthropus.

Această descoperire sugerează că speciile din genul Graecopithecus nu doar că practicau un tip de mers biped, dar se află în plină etapă de tranziție, combinând poate mersul pe două picioare cu deplasările pe patru membre. În termeni mai simpli, homininul din Balcani ar fi fost un precursor, un „liant” între primatele arboricole și hominidele care s-au specializat în viața pe uscat.

O linie evolutivă mai veche decât se credea

Contextul geo-climatic al epocii joacă un rol esențial în explicația acestor mutații. Pe măsură ce pădurile din estul Mediteranei și vestul Asiei au început să se destrame, în ultimul Miocen, lipsa habitatelor forestiere a forțat primatele eurasiatice să adapteze modul de viață și modul de deplasare. Presiunea mediului a fost, astfel, un factor cheie pentru apariția mersului biped, o trăsătură definitorie pentru specia umană.

„Graecopithecus freybergi” ar fi fost primul organism din această linie, evolutiv, care a început să practice mersul biped, trasează cercetătorii. În mod logic, această specie mai veche ar fi migrat spre Africa, unde, în decursul timpului, au apărut ceilalți hominini, culminând cu Homo sapiens.

Profesorul Begun subliniază: „Această specie reprezintă o etapă crucială în evoluția noastră, posibil veriga lipsă între strămoșii arboricoli și hominidele adaptate vieții pe pământ”. În plus, această descoperire deschide noi perspective asupra modului în care au evoluat și migrat primii oameni, indicând o dezvoltare mai complexă decât se credea anterior.

Dincolo de controverse, aceste rezultate oferă o înțelegere mai nuanțată asupra începuturilor noastre și vor continua să fie sursa unor importante discuții în comunitatea științifică. În timp ce cercetările sunt în continuare în plină desfășurare, descoperirea din Bulgaria promite să aducă lumină asupra unui capitol mult mai vechi și mai complex în saga evoluției umane.