Conform Descopera: Oamenii de știință au descoperit o clasă rară de cutremure de mare adâncime sub statul Utah, punând sub semnul întrebării teoriile seismologice de zeci de ani. Aceste cutremure, cunoscute sub denumirea de „cutremure de manta continentală” (CME), au loc în mantaua superioară a Pământului, la adâncimi neașteptate, unde rocile ar trebui să curgă lent, nu să se fractureze brusc.
Un seism uitat, o nouă perspectivă
Un cutremur misterios, detectat inițial în 1979, a fost recent reanalizat de o echipă de cercetători. La acea vreme, seismul cu magnitudinea 3,8, care a avut loc pe 24 februarie 1979 sub orașul Randolph, Utah, a fost considerat o anomalie. Cercetătorul George Zandt de la Universitatea din Utah a estimat că originea sa se afla în mantaua superioară, la aproximativ 90 de kilometri adâncime. Descoperirea a fost inițial primită cu scepticism de comunitatea științifică, fiind greu de acceptat posibilitatea unor seisme la o asemenea profunzime sub un continent.
Enigma adâncimilor terestre
Interesul pentru aceste fenomene a fost revitalizat recent de o echipă condusă de profesorul de geologie Keith Koper. Prin reexaminarea datelor seismice, inclusiv a undelor de undă, din 1979, precum și a altor opt cutremure suspecte din nordul Utah-ului și sud-vestul Wyoming-ului, oamenii de știință au confirmat că toate nouă evenimente s-au produs mult sub scoarța terestră. Ipoteza a fost consolidată de un nou cutremur profund cu magnitudinea 4,1, produs pe 10 septembrie 2025, la o adâncime de aproximativ 68 de kilometri în Bazinul Uinta, Utah. Această sursă se afla la peste 20 de kilometri sub discontinuitatea Mohorovičić, limita dintre scoarța terestră și manta.
Factorii declanșatori ai cutremurelor atipice
La adâncimile unde temperaturile depășesc frecvent 700 de grade Celsius, rocile ar trebui să fie maleabile pe scări mari de timp. Totuși, apariția acestor rupturi bruște rămâne un mister din perspectiva fizicii fundamentale. Spre deosebire de cutremurele crustale, aceste cutremure profunde nu prezintă replicile sau preșocurile specifice, fiind detectate complet izolat. Concentrarea lor pare să fie de-a lungul marginii vestice a Cratonului Wyoming, un bloc antic și stabil al litosferei. Cercetătorii sugerează că mantaua în mișcare, lovindu-se de această „rădăcină” dură a cratonului, este deviată, creând tensiuni suplimentare care ar putea fi motorul acestor cutremure neobișnuite.
Sursa: Descopera
