Conform Mediafax:
Fatima, o tânără de 29 de ani, ilustrează drama migrației și impactul profund al acesteia asupra sănătății mentale. După ce a fugit din calea războiului din Ucraina și a ajuns în Spania, Fatima s-a confruntat nu doar cu dificultăți practice, ci și cu anxietate, teamă și nesiguranță.
„Nu era doar războiul, ci faptul că am lăsat totul în urmă”, a povestit Fatima, conform EFE.
Reacțiile creierului în fața traumei
Experiențele extreme prin care trec migranții activează mecanisme de apărare puternice. Psihologul Juan Jose Iriarte explică faptul că creierul intră într-un „mod de supraviețuire”, concentrându-se pe adaptarea rapidă la noul mediu, chiar dacă emoțional persoana nu este pregătită. Această stare ajută la depășirea obstacolelor, dar vine cu un cost.
Mulți oameni își ignoră emoțiile pentru a face față realității imediate: găsirea unei locuințe, învățarea limbii, integrarea. În timp, însă, această presiune continuă poate duce la epuizare psihică și la apariția anxietății sau depresiei.
Doliul migrațional: pierderea acasă
Un element central al acestui proces este „doliul migrațional”, adică pierderea a ceea ce însemna „acasă”: familie, prieteni, identitate, stabilitate. Este un tip de doliu diferit, pentru că nu are un final clar și poate reveni în valuri. Psihologul Iriarte adaugă că mintea este prinsă între trecut și viitor.
Dacă persoana rămâne blocată în ce a pierdut, apare depresia. Dacă se concentrează pe incertitudinea viitorului, apare anxietatea. Una dintre intervențiile esențiale este aducerea persoanei în prezent, acolo unde poate începe reconstrucția.
Pașii către vindecare și adaptare
Specialiștii subliniază că primul pas este acceptarea faptului că aceste stări sunt normale. Frica, confuzia sau tristețea nu sunt semne de slăbiciune, ci reacții firești la o schimbare majoră de viață. Negarea lor nu face decât să prelungească suferința.
În același timp, este esențial ca persoana să caute sprijin prin psihologi, consilieri sau grupuri de suport. „Este important să existe un loc în care oamenii să se poată descărca emoțional și să își exprime temerile”, explică Iriarte.
Integrarea nu înseamnă doar rezolvarea problemelor administrative, ci și recâștigarea unui sentiment de control. În cazul Fatimei, învățarea limbii a fost un punct de cotitură. Accesul la sprijin practic, precum ajutor pentru locuință, ghidare medicală sau juridică și suport în găsirea unui loc de muncă, sunt cruciale.
Terapia joacă un rol esențial în procesarea traumelor și în reconectarea cu prezentul. În cazul Fatimei, sprijinul primit din partea psihologilor și a echipei de integrare a ajutat-o să își recapete echilibrul. Fatima spune că începe o nouă viață și că este recunoscătoare pentru ajutorul primit.
Sursa: Mediafax
