Într-o analiză aprofundată a arhivelor istorice, au ieșit la iveală aspecte tensionate ale negocierilor purtate de România cu Franța, Marea Britanie și Imperiul Țarist în perioada 1914-1916, în contextul Primului Război Mondial. Discuțiile, conduse de prim-ministrul Ionel Brătianu, vizau intrarea țării în război de partea Antantei, dar au fost marcate de dispute diplomatice și condiții riguroase. Numirea contelui de Saint-Aulaire ca ambasador francez la București, în vara lui 1916, a reprezentat un moment crucial, imprimând un nou ritm și o dinamică specifică negocierilor.
Reproșurile lui Brătianu către Aliați
Contele de Saint-Aulaire a primit sarcini clare: de a finaliza negocierile cu România. Acestea au fost dificile, premierul Brătianu insistând pe condiții politice și militare pentru intrarea României în conflict. Unul dintre reproșurile lui Brătianu a fost adresa Aliaților, criticând „haosul” existent, în special din cauza permisului dat de Franța și Marea Britanie navelor germane Goeben și Breslau de a ancora la Constantinopol.
Potrivit lui Brătianu, scufundarea navelor germane ar fi asigurat neutralitatea Turciei și Bulgariei și ar fi salvat Serbia. Mai mult, ar fi atras Grecia șI România împotriva Puterilor Centrale și ar fi garantat libertatea comunicațiilor cu Rusia. Prim-ministrul a continuat cu reproșul, criticând „anarhia” din cadrul Alianței. „Eu înțeleg cât de greu este să fii unit la nivel interaliat, în comanda coaliției și în ansamblul fronturilor răspândite în toate părțile Europei. Dar noi suntem bine plasați ca să constatăm că anarhia domnește la dumneavoastră pe același front, ieri la Dardanele, azi la Salonic unde, toată lumea știe, francezii și englezii nu se înțeleg”.
Obstacole în cadrul propriei legații franceze
Criticile lui Ionel Brătianu s-au extins, vizând chiar și modul în care funcționa Ambasada Franței la București. El i-a transmis ambasadorului Saint-Aulaire că „anarhia domnește chiar în propria dumneavoastră Legație”. Brătianu a scos la iveală problema atașatului militar francez, care nu ar fi comunicat cu el și nici nu ar fi ținut cont de solicitările sale.
În memoriile sale, Saint-Aulaire și-a recunoscut vina. A menționat că nu a cerut schimbarea atașatului militar, temându-se să nu creeze tensiuni cu Ministerul de Externe francez. Comandantul de Belloy, atașatul naval, a explicat lui Saint-Aulaire că, dacă misiunea militară ar fi fost condusă de un general, atașatul militar „nu va mai fi decât un colonel ca toți ceilalți”.
Concluzia unui parteneriat istoric
În ciuda acestor obstacole, ambasadorul francez și premierul Brătianu au reușit să depășească problemele și să semneze acordul politic și militar. România a intrat în Primul Război Mondial la 27 august 1916, alăturându-se Antantei.
