Conform Mediafax: Amintirile uitate ar putea să nu fie pierdute, ci doar ascunse
Oamenii de știință au descoperit, pe baza unor studii realizate pe musculițe de oțet (Drosophila), că amintirile uitate ar putea persista în creier într-o stare latentă, putând fi reactivate ulterior. Cercetătorii subliniază însă că acest proces de recuperare poate duce și la apariția unor amintiri false.
Conform unui studiu publicat în Nature Neuroscience, amintirile uitate pot rămâne sub forma unor „urme de memorie silențioase” în circuitele neuronale, fără a influența comportamentul în mod direct. „Trecerea între stările de memorie silențioasă și activă previne pierderea informațiilor și creează un sistem de memorie condiționat”, au explicat cercetătorii, permițând creierului să selecteze amintirile ce urmează a fi recuperate în funcție de experiențele recente.
Recuperarea amintirilor, un proces complex
Amintirile umane sunt cunoscute pentru fragilitatea lor. În timp ce unele evenimente rămân vii în memorie pe parcursul deceniilor, altele dispar rapid, uneori chiar și cele petrecute cu câteva momente înainte. Neuroștiința a identificat că unele amintiri, deși aparent șterse, pot fi inaccesibile temporar și recuperabile cu ajutorul unor anumiți stimuli.
Totuși, acești stimuli pot distorsiona amintirea originală, în special în cazul întrebărilor sugestive. Procesele cerebrale exacte care stau la baza reconstrucției amintirilor uitate sunt încă insuficient înțelese, iar distincția dintre o amintire reală și una falsă rămâne o provocare.
Pentru a investiga acest fenomen, echipa de cercetători s-a concentrat asupra musculițelor de oțet, un organism model frecvent utilizat în studiile de neuroștiință. Aceste insecte pot fi condiționate să asocieze un miros specific cu un șoc electric ușor, determinându-le să evite ulterior acel miros. S-a constatat că această aversiune învățată dispărea în aproximativ 24 de ore, sugerând că amintirea fusese uitată.
Indicii contextuale declanșează amintirea
În mod surprinzător, atunci când musculițele au fost plasate din nou în mediul în care avusese loc antrenamentul inițial, amintirea a revenit, iar insectele și-au reluat comportamentul de evitare a mirosului. Acest lucru sugerează că mirosul singur nu era suficient pentru reactivare.
Experimentele au arătat că indiciul trebuia să recreeze elemente cheie ale experienței inițiale, incluzând textura și iluminarea camerei. Rezultatele indică faptul că indicii contextuali joacă un rol esențial în recuperarea amintirilor, sugerând că memoria nu este redată, ci reconstituită.
Prin monitorizarea activității cerebrale în centrele memoriei musculițelor, cercetătorii au observat că, pe măsură ce amintirea părea să dispară, urma de memorie responsabilă de comportamentul de evitare se estompa. În paralel, o altă urmă, ascunsă, devenea activă într-un alt grup de neuroni, fără a influența comportamentul insectelor.
Urma de memorie silențioasă
Cercetătorii au denumit această a doua urmă „urmă de memorie silențioasă”. Atunci când stimulii contextuali corespunzători se aliniau, activitatea neuronală se muta din nou spre zonele implicate în comportamentul de evitare, permițând astfel amintirii să influențeze din nou acțiunile musculițelor.
Oamenii de știință suspectează că activitatea cerebrală care face anumite amintiri dificil de accesat ar putea contribui, în același timp, la crearea acestei versiuni de rezervă a memoriei. Această ipoteză necesită însă validare prin studii suplimentare.
Sursa: Mediafax
