Conform Descopera: Muzica country, un gen emblematic pentru cultura americană, ascunde o istorie mult mai complexă și surprinzătoare decât pare la prima vedere. De la rădăcini africane neașteptate, la artiști cu cariere atipice și piese devenite clasice în circumstanțe neobișnuite, genul a evoluat pe parcursul anilor, îmbinând diverse influențe și experiențe umane.
Origini africane și influențe culturale
Instrumentul considerat de mulți ca fiind cel mai „american” din muzica country, banjo-ul, își are originile în Africa de Vest. Instrumente similare, precum akonting-ul, folosite de poporul Jola din regiunea Senegambia, au influențat crearea banjo-ului. Africanii aduși cu forța în America au păstrat tehnicile de construcție și interpretare, adaptându-le materialelor disponibile în Caraibe, de unde instrumentul a ajuns în coloniile americane, devenind inițial o tradiție afro-americană. Abia în anii 1840, prin spectacolele de tip minstrel, banjo-ul a fost preluat de cultura populară albă, context în care originile sale africane au fost adesea omise.
Artiști uitați și contribuții recunoscute postum
Primul star afro-american al muzicii country, DeFord Bailey, un muzician de armonică și nepot al unor foști sclavi, a fost o prezență constantă la Grand Ole Opry încă de la începuturile sale. În ciuda succesului, Bailey s-a confruntat cu legile segregaționiste ale vremii, cunoscute sub numele de Jim Crow. Concediat în 1941 din motive legate de disputele dintre ASCAP și radiouri, cauzele exacte ale îndepărtării sale rămân subiect de dezbatere. A fost inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005.
Un alt caz notabil este cel al lui Lesley Riddle, un chitarist afro-american din Tennessee. El a contribuit semnificativ la repertoriul familiei Carter, considerată prima familie a muzicii country. Riddle, care își pierduse un picior și avea degete lipsă la mână, avea o memorie muzicală excepțională și a transmis familiei Carter numeroase melodii, inclusiv tehnica de chitară „Carter picking”. Din cauza segregării, nu a avut ocazia să înregistreze sau să performeze alături de ei, iar rolul său a fost mult timp trecut cu vederea.
Succesul neașteptat și compozițiile controversate
Primul mare succes comercial al muzicii country pe disc este atribuit lui Vernon Dalhart, un cântăreț format pentru operă. În 1924, înregistrările sale „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song” au vândut peste un milion de exemplare, deschizând calea pentru ceea ce se numea atunci „hillbilly music”. Succesul lui Dalhart a demonstrat existența unei piețe naționale pentru acest gen muzical.
Piesa „Crazy”, compusă de Willie Nelson pe când era un muzician aspirant, a fost inițial refuzată de o casă de discuri. Abia când a ajuns la Patsy Cline, aflată în convalescență după un accident, cântecul a fost înregistrat și a devenit un hit major, catapultându-l pe Nelson în rândul compozitorilor importanți.
Alte aspecte ale istoriei muzicii country
Hank Williams, o altă legendă a muzicii country, a fost dat afară de la Grand Ole Opry în 1952 din cauza problemelor sale cu alcoolul și a absențelor repetate. Termenul „bluegrass” provine de la numele trupei lui Bill Monroe, Blue Grass Boys, o referință la porecla statului Kentucky. Vernon Dalhart, sub diverse pseudonime, a înregistrat sute de piese pentru multiple case de discuri, demonstrând versatilitatea sa în peisajul muzical al vremii.
Sursa: Descopera
