Singurătatea și egocentrismul, două fațete ale aceleiași probleme emoționale, sugerează cercetătorii. Studiile indică o legătură strânsă între izolarea socială și comportamentele orientate spre sine, ambele fiind răspunsuri la o nevoie fundamentală de conectare umană.
Singurătatea, o problemă de sănătate publică
Conform datelor, înainte de pandemie, aproape jumătate dintre adulții din Statele Unite ale Americii se confruntau cu singurătate. Această izolare afectează negativ sănătatea, crescând riscul de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, demență și deces prematur. Consecințele sunt comparabile cu fumatul a 15 țigări pe zi.
Cercetările regretatului John Cacioppo și ale colegilor săi de la Universitatea din Chicago au demonstrat că singurătatea cronică duce la retragere. Persoanele singure devin mai vigilente în fața amenințărilor sociale și își limitează atenția către propria supraviețuire. Acest mecanism explică de ce singurătatea nu încurajează deschiderea, ci, dimpotrivă, conduce la izolare.
Egocentrismul, o mască a singurătății
În paralel, se observă o creștere a narcisismului și a autopromovării în societate. Știința sugerează că aceste tendințe nu sunt separate, ci adesea interconectate. O persoană deconectată poate încerca să-și rezolve sentimentul de neapartenență prin două metode principale: retragerea sau performanța. Prima se manifestă prin tăcere și izolare, în timp ce a doua implică monologuri și căutarea constantă a atenției.
Ambele comportamente reflectă o teamă profundă: „Nu sunt văzut, și dacă nu sunt văzut, s-ar putea să nu exist.” Teoria evoluționistă a singurătății descrisă de Cacioppo explică această dinamică. Creierul cronic deconectat se concentrează pe autoconservare, ceea ce include o egocentricitate crescută, văzută nu ca defect de caracter, ci ca răspuns la o amenințare percepută.
Răspunsul social și implicații
Oamenii care au nevoie de validare constantă ajung să respingă apropierea pe care o doresc. Cu cât se simt mai singuri, cu atât mai mult „joacă” un rol. Respingererea persoanelor „insuportabil de egocentrice” poate adânci izolarea socială care a creat acel comportament.
Studiile în domeniu continuă să exploreze legăturile dintre singurătate și egocentrism, oferind o perspectivă valoroasă asupra modului în care indivizii interacționează și se adaptează în fața nevoilor emoționale nesatisfăcute.
