Primăvara aduce în România una dintre cele mai spectaculoase fenomene ale naturii: revenirea păsărilor migratoare, un spectacol ce atrage atenția ornitologilor și a pasionaților de natură deopotrivă. În luna aprilie, milionede de păsări parcurg mii de kilometri, reușind să ajungă în țara noastră după lunile petrecute în regiunile calde din Africa și sudul Europei.
Migrația păsărilor, un fenomen complex și variat
Migrația păsărilor reprezintă o deplasare ciclică, anuală, prin care anumite specii se mută între zonele de iarnare și cele de reproducere. Această adaptare evolutivă le permite să exploateze oportunități de hrănire și reproducere, maximizându-și șansele de supraviețuire. În România, speciile pleacă în toamnă spre sud și revin primăvara, în funcție de nevoi și condițiile de mediu. Mecanismele care declanșează această migrație nu sunt pe deplin înțelese, însă factorii precum schimbarea duratei zilei, temperaturile scăzute și modificările în disponibilitatea hranei au un rol important. Cercetările indică și comportamentul „zugunruhe”, o neliniște migratorie manifestată de păsări, observată și în coliviile oamenilor de-a lungul timpului.
Modurile în care păsările migrează și tipurile de migrație
Păsările sunt categorizate în funcție de comportament și distanța pe care o parcurg. Sedentare, acestea nu migrează deloc, fiind adaptate la condițiile locale, asigurându-și hrana pe tot parcursul anului. Altele, migrează pe distanțe scurte, de exemplu, din zone montane spre zone mai joase, în timpul sezonului rece. Păsările migratoare pe distanțe medii călătoresc câteva sute de kilometri, în timp ce cele pe distanțe lungi trec mii de kilometri, de la zonele de reproducere din Europa temperată până în Africa ecuatorială.
Există mai multe tipuri de migrație. Migrația latitudinală, cea mai frecventă, implică deplasări nord-sud, în funcție de anotimp. Migrația longitudinală se referă la deplasări est-vest, în timp ce migrația altitudinală se vede în zonele montane, unde păsările coboară iarna la altitudini mai joase. Unele specii, însă, migrează doar parțial, iar altele nu migrează deloc, fiind ajustate la condițiile locale.
Factori care determină direcția și momentul migrației
Pentru păsări, schimbările de mediu precum durata zilei și temperatura acționează ca stimuli naturali, declanșând procesul de migrație. La nivel biologic, ceasurile interne și hormonii le ajută să stabilească momentul potrivit pentru plecare. În plus, păsările folosesc repere vizuale precum poziția Soarelui, Lunii, stele, lanțuri muntoase sau coaste pentru orientare, iar unele dispune și de un sistem „GPS” intern bazat pe orientarea magnetică. Cercetările au demonstrat că păsările pot reuși să-și readere traseul, chiar dacă sunt mutate în alte regiuni, ceea ce indică un mecanism combinat între instinct și învățare.
Călătoria pe distanțe lungi nu este lipsită de riscuri. Vremea nefavorabilă, precum furtuni sau precipitații, poate periclita viața păsărilor. Dezorientarea cauzată de condiții meteo sau de interferențele umane poate duce la rătăciri, mai ales pentru păsările tinere, aflate la începutul migrării.
Coliziunile cu clădiri înalte sau turnuri de comunicații au devenit un pericol semnificativ. Fațadele reflectorizante și ferestrele mari pot fi surse de accidente fatale. Totodată, liniile electrice și turbinele eoliene amplasate de-a lungul rutelor migratoare pot cauza prădarea sau moartea păsărilor.
Locurile de odihnă și hrană, necesare pentru refacerea rezervelor energetice, sunt și ele vulnerabile. Distrugerile habitatelor naturale sau perturbarea lor de către oameni reduce semnificativ șansele păsărilor de a-și continua călătoria în siguranță. Prădătorii naturali reprezintă un alt factor de risc, mai ales în timpul opririlor pentru odihnă, iar vânătoarea sau braconajul sunt, de asemenea, amenințări concrete pentru păsările migratoare.
Revenirea păsărilor în țară începe timid în martie, când specii precum mierla, barza sau privighetoarea își reiau hrănirea și ocupă cuiburile. În aprilie, însă, fenomenul devine mai intens, odată cu sosirea celor mai multe specii călătoare, precum rândunica, cucul sau vânturelul de seară. Primele păsări de apă revin și ele, printre care pelicanul, stârcul și egreta mică. În această perioadă, observatorii și ornitologii pot urmări cea mai bogată diversitate avifaunistică, specifice lunii aprilie. Începând cu jumătatea lunii și până la sfârșitul lui mai, păsările care au iernat în sudul Saharei, cum ar fi prigorii sau șoimii rândunelelor, și-au reluat drumul către gospodăriile naturale din România. În 2023, această revenire a fost raportată oficial în zilele de 10 și 11 aprilie, marcând începutul unui sezon de observare a migrației de primăvară.
Sursa: Libertatea
