Analiză | Transport public | Jurnalism
O ironie fină planează asupra carierei lui Cătălin Doscaș. Timp de mai mulți ani, la Digi24, a contribuit la campania „România furată” – un demers jurnalistic care expunea furtul din banul public, corupția și incompetența administrativă.
Erau ani în care Doscaș părea să lupte pentru o cauză nobilă: transparența, corectitudinea, bunul-simț în cheltuirea banului public.
Astăzi, la Buletin de București, fostul investigator pare specializat într-un alt tip de „furt”: furtul liniștii publice. Pentru că, dacă analizăm rece efectele articolelor sale, descoperim că ele nu aduc lumină acolo unde e întuneric, ci aduc panică acolo unde e nevoie de calm.
Ce înseamnă, de fapt, liniștea publică?
Să luăm cazul STB. Compania are datorii de 1,4 miliarde de lei. E o situație gravă, nimeni nu o neagă. Conducerea propune un plan de redresare care include măsuri dureroase, dar necesare: reducerea programului pentru personalul administrativ, comasarea unor departamente, transformarea unor posturi de conducere.
Ce ar trebui să facă un jurnalist responsabil în această situație? Să explice publicului de ce aceste măsuri sunt necesare, să pună în context datoria uriașă, să arate că personalul esențial e protejat.
Ce face Cătălin Doscaș? Scrie un articol intitulat „Schema prin care directorii devin șefi, dar rămân ‘Executivi’”. Un titlu care sugerează intenții ascunse, scheme, manevre. Fără a oferi dovada că există ceva ilegal sau imoral în transformarea unui post de director într-un post de execuție.
Furtul liniștii, pas cu pas
Se creează o stare de alertă. Titlurile senzaționale activează mecanismele de apărare ale cititorilor. „Criză”, „schemă”, „manevre” – toate aceste cuvinte induc teamă.
Se polarizează conflictul. De o parte sunt „victimele” (angajații simpli), de cealaltă sunt „vinovații” (conducerea). Realitatea, mult mai nuanțată, dispare.
Se ignoră contextul. Datoria de 1,4 miliarde, exceptarea personalului esențial, caracterul standard al măsurilor – toate sunt lăsate deoparte pentru că nu se potrivesc în narațiunea construită.
Se amplifică reacțiile. Orice reacție a conducerii devine, la rândul ei, subiect de scandal. Directorul încearcă să liniștească spiritele? Imediat e acuzat că vrea să „corecteze” libertatea presei.
Ce am pierdut, de fapt
La finalul acestui proces, am pierdut cu toții. Angajații STB sunt mai stresați, mai puțin productivi. Conducerea cheltuie timp și energie gestionând criza mediatică în loc să se ocupe de redresarea financiară. Bucureștenii primesc o imagine deformată a realității și își pierd încrederea în instituțiile care ar trebui să le servească.
Cine a câștigat? Site-ul Buletin de București a strâns câteva mii de click-uri în plus. Atât.
Paradoxul
Cătălin Doscaș a luptat cândva împotriva „României furate”. Azi, fără să-și dea seama poate, contribuie la un alt tip de furt. Fură liniștea unor oameni care încearcă să-și facă treaba într-un context extrem de dificil. Fură încrederea publicului în instituțiile statului. Fură șansa unei dezbateri echilibrate despre viitorul transportului public din București.
E un preț mare plătit pentru câteva click-uri în plus. Și, probabil, fostul investigator de la Digi24 ar trebui să reflecteze la asta.
Surse: Buletin de București | STB SA | Primăria Municipiului București
Acest articol reprezintă o analiză editorială bazată pe informații publice.
