Noua profesie care însoțește viața spre final
Odată cu creșterea interesului pentru îngrijirea holistică și pentru o abordare mai umană a finalului vieții, conceptul de „doula a morții” începe să câștige teren și în România. Inspirat de tradiția „doulelor” care asistă femeile în timpul sarcinii și nașterii, acest nou tip de însoțitor are rolul de a oferi sprijin emoțional, psihologic și practic persoanelor aflate în faze terminale ale vieții, dar și familiilor acestora.
Această profesie nu înlocuiește medicii sau psihologii, ci completează îngrijirea, fie la domiciliu, fie în spital. Rolul unei „doula a morții” este variat și include ajutorarea pacienților în confruntarea temerilor, organizarea ultimelor dorințe sau planificarea detaliilor funeraliilor. De asemenea, oferă sprijin familiilor în perioada de doliu, ocupându-se uneori de aspecte practice, de la organizare până la gesturi simple de ajutor cotidian.
De la sprijin emoțional la organizarea funeraliilor
În țările precum Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, „death doula” este deja o profesie cunoscută, uneori integrată în sistemele medicale. Există cursuri, certificări și chiar recunoaștere în spitale. Esența acestei profesii este prezența constantă și capacitatea de a asculta fără a judeca. Conceptul a început să apară și în cultura populară, inclusiv în seriale TV care abordează teme medicale contemporane.
În Italia, profesia este încă la început și nu este reglementată clar. Activitatea poate fi exercitată în baza legislației privind profesiile nereglementate, însă lipsa unui cadru clar generează și scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important, mai ales pentru a combate izolarea în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii. Cu toate acestea, subiectul morții rămâne unul dificil și adesea evitat, ceea ce face ca profesia să fie privită de multe ori cu rezerve.
Potențial de dezvoltare în România
În România, conceptul de „doula a morții” există, dar nu este încă recunoscut ca profesie distinctă și nici reglementat oficial. Rolul este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Totuși, nu există o structură clară sau certificări standardizate. Deși sistemul medical oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, abordarea este mai degrabă una clinică, iar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestui rol rămâne limitată.
În lipsa unui cadru legal și pe fondul reticenței culturale față de discuțiile despre moarte, această activitate se află încă într-o fază incipientă. Interesul pentru educația legată de finalul vieții, inclusiv pentru concepte precum „testamentul biologic” sau sprijinul în perioada terminală, este în creștere. Apariția unor asociații și programe de formare arată că domeniul începe să se organizeze, chiar dacă nu există încă un traseu standard pentru cei care vor să devină „doula a morții”.
Sursa: Mediafax
