Cât de mult plânge un om, în medie, este o întrebare la care cercetătorii încă încearcă să răspundă cu exactitate. În ciuda frecvenței aparent ridicate a episoadelor de lacrimare, studiile științifice despre această reacție umană sunt, surprinzător, destul de limitate, iar rezultatele disponibile indică diferențe semnificative între sexe și în funcție de contextul emoțional. În cadrul unui studiu recent, publicat în revista Collabra: Psychology, profesorul de psihologie Stefan Stieger și echipa sa au încercat să aproximeze aceste valori și să analizeze efectele reale ale plânsului asupra stării emoționale, în condiții cât mai apropiate de viața de zi cu zi.
Ce spun cifrele despre frecvența lacrimării în rândul adulților
Rezultatele studiului arată că femeile plâng aproape de două ori mai des decât bărbații, într-o perioadă de 30 de zile. Acestea au avut în medie 5,8 episoade de plâns pe lună, față de numai 2,6 în cazul bărbaților. Durata acestor episoade diferă de asemenea: femeile petrec în medie 7,7 minute cu lacrimi, în timp ce bărbații doar 3,9 minute. Studiul relevă astfel diferențe nu doar cantitative, ci și calitative între genuri.
Rezultatele indică și principalele declanșatoare ale plânsului. Bărbații sunt mai predispuși să plângă ca reacție la sentimente de neputință sau după vizionarea filmelor triste, în timp ce femeile plâng frecvent din cauza singurătății sau a sufocantei senzații de izolare. Aproape 87% dintre participanții studiului au declarat că au plâns cel puțin o dată în decursul celor patru săptămâni, cel mai frecvent motiv fiind conținutul media, fie filme sau seriale dramatice.
Efectele plânsului și ce dezvăluie studiul
Principalul scop al cercetării a fost să determine dacă plânsul aduce o eliberare emoțională sau, din contră, accentuează starea de disconfort. Concluzia principală a studiului a fost că efectele plânsului depind de motivul pentru care are loc. În cazul lacrimilor provocate de filme triste sau conținut mediat, s-a observat o scădere a emoțiilor negative ulterior episodului, sugerând un potential efect terapeutic.
În schimb, plânsul generat de singurătate sau senzația de copleșire a avut ca rezultat menținerea unor stări negative sau chiar intensificarea lor. Cercetătorii au remarcat faptul că, deși frecvent, plânsul nu pare să ofere beneficiile emoționale antrenate în ideea populară a eliberării instantanee de stres. Mai mult, studiul nu a găsit dovezi clare pentru susținerea ipotezei că plânsul ar avea întotdeauna un efect benefic asupra stării emoționale.
Stieger a subliniat că, deși frecvența episoadelor de lacrimare este ridicată, beneficiile nu sunt evidente în toate cazurile, iar efectele pot fi foarte diferite în funcție de motivul declanșatorului. De asemenea, cercetătorii au observat că efectele pozitive sau negative ale plânsului pot apărea abia după câteva zile, nu imediat după episod.
Pentru viitor, studiile ar trebui să monitorizeze starea emoțională pe perioade mai lungi, de câteva zile sau chiar o săptămână, pentru a înțelege mai bine impactul pe termen lung al lacrimării asupra emoțiilor. În ciuda faptului că nu sunt planificate alte cercetări în acest domeniu, metoda folosită de echipa lui Stieger poate fi utilizată în alte studii, pentru a analiza comportamentul uman în diverse situații cotidiene.
Se știe acum că lacrimile sunt o reacție naturală, dar încă sunt multe necunoscute despre modul în care ele influențează, sau nu, echilibrul emoțional al fiecărui individ. Cercetările recente aduc în prim-plan faptul ca plânsul are o complexitate pe care am fi tentați să o minimalizăm în raport cu simpla emoție a lacrimii. Astfel, dacă plânsul nu întotdeauna aduce alinare, cel puțin se confirmă faptul că frecvența sa variază foarte mult, în funcție de sex, motivație și context. La nivel mondial, studiul pe această temă continuă, dar, în România, nu sunt anunțate deocamdată alte cercetări similare legendarei analize austriece.
