Conform Economica: Mituri despre ROBOR, demontate de un grup de economiști
Un grup de economiști și profesori universitari, sub coordonarea lui Daniel Dăianu, a lansat un raport care analizează și contrazice o serie de percepții greșite legate de indicatorul ROBOR. Documentul subliniază șase erori matematice și de gândire frecvent întâlnite în dezbaterea publică pe tema dobânzii interbancare, într-un context marcat de amenda primită de principalele bănci din România de la Consiliul Concurenței. Aceste bănci sunt acuzate de colaborare la stabilirea unui nivel al ROBOR superior celui pieței.
ROBOR, dobânda la care băncile sunt dispuse să împrumute alte bănci, are un impact direct asupra debitorilor cu credite cu dobândă variabilă contractate înainte de aprilie 2009, când acest indicator a fost înlocuit de IRCC în calculul dobânzilor variabile. De asemenea, ROBOR influențează dobânzile oferite deponenților bancari.
Confuzii frecvente legate de cotațiile bancare
O primă confuzie majoră privește ideea că băncile ar cota fictiv dobânzi mai mari la scadențe mai lungi, susținând că doar ratele la scadențele scurte, unde au loc cele mai multe tranzacții efective, sunt relevante. Această interpretare alimentează acuzații că ROBOR la 3 luni, utilizat frecvent în contractele de creditare, ar fi manipulat intenționat la un nivel ridicat.
Raportul clarifică faptul că România este una dintre puținele țări europene unde cotațiile de dobânzi sunt obligatorii. Băncile sunt, conform metodologiei ROBID și ROBOR, nevoite să execute tranzacții la dobânzile cotate, dacă există o contrapartidă. Lipsa tranzacțiilor pe scadențele lungi nu înseamnă că acestea sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit bănci dispuse să participe la acele tranzacții. Ignorarea acestor aspecte duce la comparații eronate, precum cele făcute de Consiliul Concurenței, care analizează diferența dintre ROBOR la 3 luni neexecutat și media tranzacțiilor executate pe scadențe scurte.
Interdependența ROBOR și ROBID, o barieră anti-speculație
O altă eroare des vehiculată este posibilitatea ca băncile să mărească unilateral cotația ROBOR pentru o anumită scadență, fără a afecta ROBID (dobânda la care atrag fonduri) și, implicit, fără a-și crește costurile. Acest lucru le-ar permite să-și maximizeze profiturile.
Realitatea, conform specialiștilor, este diferită. Regulile privind stabilirea ratelor de referință prevăd marje între ROBID și ROBOR. O bancă ce ar cota o rată ROBOR ridicată ar fi nevoită să accepte o rată ROBID la fel de ridicată, anulând astfel eventualele câștiguri. Marjele maxime permise între ROBOR și ROBID, stabilite prin reguli, descurajează comportamentul speculativ.
Impactul ROBOR asupra deponenților și debitorilor
Ideea că o creștere a ROBOR dezavantajează clienții cu credite și avantajează pe cei cu depozite este corectă, dar Consiliul Concurenței ar avea o viziune limitată asupra consumatorilor de servicii bancare, neglijând deponenții. În România, numărul deponenților este semnificativ mai mare decât al debitorilor. La sfârșitul anului 2025, existau aproximativ 16,3 milioane deponenți garantați, față de 6,8 milioane credite. Valoarea totală a depozitelor depășește cu aproximativ 30% valoarea totală a creditelor.
Procesul de stabilire a dobânzilor, deși transparent și deschis tuturor participanților pe durata sesiunii de tranzacționare, permite băncilor să își corecteze estimările asupra lichidității din sistem. Cooperarea dintre bănci, nu coordonarea deciziilor, este esențială pentru o evaluare corectă a nivelului lichidității și, implicit, a dobânzilor adecvate.
Metodologia de calcul propusă de Consiliul Concurenței pentru determinarea prejudiciului este criticată ca fiind eronată din punct de vedere matematic. Extrapolarea unei pante a curbei randamentelor, bazată pe diferența dintre ROBOR la 3 luni și media tranzacțiilor interbancare într-o zi anume, ignoră variațiile constante ale factorilor macroeconomici și monetari. Lipsa unui reper clar pentru o valoare „corectă” a ROBOR face imposibilă fundamentarea unei afirmații despre un nivel superior al ratelor.
Sursa: Economica
