Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o opinie care ar putea schimba modul în care statele membre UE limitează accesul la studiile medicale pentru studenții care au studiat în țara respectivă, dar nu sunt rezidenți. Magistratul Jean Richard de la Tour consideră că statele nu pot folosi automat criteriul rezidenței pentru a bloca accesul la facultățile de medicină al studenților care au urmat învățământul secundar în țara respectivă. Decizia finală a Curții, care va analiza această opinie, ar putea avea implicații semnificative pentru libera circulație în cadrul Uniunii Europene.
Cauza Dris și limitările accesului la studii
Cazul care a generat această opinie îl privește pe Axel Dris, un cetățean luxemburghez care a studiat în Belgia, dar locuiește în Luxemburg. El a promovat examenul de admitere la medicină în 2022, dar nu a fost admis din cauza cotelor impuse studenților nerezidenți. Dris a urmat liceul în Arlon, Belgia, dar nu a fost considerat rezident pentru a putea beneficia de locurile disponibile. Curtea de Justiție a Belgiei a solicitat CJUE să analizeze compatibilitatea legislației naționale cu dreptul european.
Avocatul general a subliniat că, în acest caz, simpla rezidență nu ar trebui să fie singurul criteriu de evaluare. El a indicat că Dris are o legătură puternică cu Belgia, prin faptul că a urmat liceul acolo, și ar trebui tratat similar cu un rezident. O astfel de restricție a accesului la educație, bazată exclusiv pe rezidență, este considerată o restrângere a liberei circulații a persoanelor. Aceasta poate fi justificată doar dacă urmărește un obiectiv legitim, cum ar fi protejarea sănătății publice, și respectă principiul proporționalității.
Impactul potențial asupra statelor membre
Dacă Curtea va susține opinia avocatului general, statele membre vor fi obligate să justifice mai riguros orice limitare a accesului la studii medicale bazată pe statutul de nerezident. Ele vor trebui să prezinte dovezi concrete, bazate pe date cuantificabile, care să demonstreze necesitatea și proporționalitatea restricțiilor impuse. Avocatul general a subliniat că instanțele naționale trebuie să evalueze riscurile reale pentru sănătatea publică, luând în considerare impactul studenților nerezidenți și posibilitatea ca absolvenții să practice medicina în alte țări.
De asemenea, instanțele naționale trebuie să verifice dacă cerința de rezidență este adecvată pentru a atinge obiectivul protejării sănătății publice. În cazul lui Axel Dris, și al altor studenți aflați în situații similare, faptul că au studiat în țara respectivă ar putea indica o legătură mai puternică decât simpla rezidență. Curtea va examina, de asemenea, dacă sunt disponibile măsuri mai puțin restrictive decât excluderea directă.
Hotărârea finală a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care va urma opiniei avocatului general, va influența modul în care statele membre își gestionează accesul la educația medicală și va avea un impact asupra a sute de studenți europeni.
