Conform Descopera: Psihologii avertizează: felul în care reacționăm la dificultăți contează mai mult decât intensitatea lor. Capacitatea de a gestiona momentele neplăcute fără a acționa impulsiv este definită ca toleranță la suferință și poate fi învățată. Această abilitate ne ajută să trecem prin pierderi, dezamăgiri sau conflicte fără a lua decizii pe care le-am putea regreta.
A avea toleranță la suferință nu înseamnă a suprima durerea emoțională, ci a o trăi conștient, fără a fi copleșit de ea. Persoanele cu o toleranță redusă tind să evite disconfortul cu orice preț, recurgând la comportamente care oferă doar o ușurare temporară, dar care nu rezolvă problema de fond. În schimb, cei care își dezvoltă această competență reușesc să își mențină luciditatea în situații tensionate și își recapătă echilibrul mai rapid.
Studiile arată o legătură clară între toleranța scăzută la suferință și probleme precum anxietatea, depresia, impulsivitatea și dependențele. Pe de altă parte, o toleranță mai bună la disconfort este asociată cu o adaptabilitate sporită și un nivel general mai ridicat al stării de bine.
Strategii pentru creșterea toleranței la suferință
În terapia dialectic-comportamentală (DBT), considerată o metodă eficientă pentru reglarea emoțională, toleranța la suferință este una dintre competențele esențiale. Un prim pas practic este acordarea câtorva secunde înainte de a reacționa la o emoție puternică. O scurtă pauză și câteva respirații lente pot preveni acțiunile impulsive dictate de moment.
Ulterior, se recomandă mutarea atenției pentru câteva minute către o activitate simplă. Fie că este vorba despre a bea un pahar cu apă, a face o scurtă plimbare sau a asculta muzică, aceste acțiuni pot reduce intensitatea emoției, permițând o decizie mai echilibrată. Aceasta nu este o formă de evitare, ci o modalitate de a gestiona intensitatea, nu de a ignora problema.
Un alt sfat oferit de specialiști este să nu încercăm să alungăm imediat emoția. Observarea acesteia și acceptarea temporară a existenței ei pot diminua presiunea. Identificarea emoției prin numirea ei – „Sunt furios”, „Sunt speriat”, „Sunt dezamăgit” – poate, de asemenea, să scadă din intensitatea resimțită. Atunci când simțim că reacționăm din impuls, o pauză de zece minute poate fi suficientă pentru ca furia sau teama să se diminueze, facilitând o judecată mai limpede.
Un exemplu practic de gestionare a situației
Să ne imaginăm scenariul unei critici primite la locul de muncă. Primul impuls ar putea fi să răspundem imediat sau să părăsim încăperea pe fond de furie. Alternativ, putem face o pauză, respira adânc și observa reacțiile corpului. Un scurtă ieșire din birou pentru a bea un pahar cu apă, revenind când emoția nu mai este la fel de acută, permite abordarea situației într-un mod diferit. Abia după ce starea emoțională s-a calmat, putem alege dacă răspundem, cerem explicații sau amânăm discuția. Situația în sine nu se schimbă, dar reacția noastră devine mult mai echilibrată.
Această abilitate, toleranța la suferință, nu apare instantaneu, ci se dezvoltă prin exercițiu constant. Cu timpul, persoanele care practică aceste strategii observă o reducere a frecvenței reacțiilor impulsive, o îmbunătățire a calității deciziilor și o revenire mai rapidă după momentele dificile. Emoțiile nu dispar complet, dar nu mai dețin controlul asupra fiecărei reacții. Suferința este o componentă inevitabilă a vieții, dar putem învăța să o traversăm fără a ne pierde echilibrul.
Toleranța la suferință este una dintre cele patru competențe de bază în terapia dialectic-comportamentală (DBT). Cercetările sugerează că persoanele cu o toleranță mai ridicată la disconfort reacționează mai puțin impulsiv în situații stresante. Exercițiile de mindfulness, prin concentrarea asupra prezentului, pot contribui la o mai bună gestionare a emoțiilor intense și a stresului. Studiile arată că o pauză de câteva minute înainte de a reacționa poate diminua intensitatea emoțiilor și poate duce la decizii mai informate. Psihologii consideră toleranța la suferință o abilitate care poate fi învățată și perfecționată pe parcursul vieții.
Sursa: Descopera
