Descoperire arheologică revoluționară rescrie istoria bolii venerice
O descoperire arheologică de excepție din Columbia readuce în discuție originile și răspândirea sifilisului, una dintre cele mai contagioase și problematică boli cu transmitere sexuală din istoria umanității. Analiza genetică a unui schelet uman vechi de aproximativ 5.000 de ani indică faptul că agentul cauzator al sifilisului, bacteria Treponema pallidum, ar fi circulat pe continentul american cu mii de ani înainte de apariția documentată a epidemiei în Europa. Această descoperire nu doar că schimbă perspectivele asupra debutului bolii, ci și asupra modului în care ea s-a răspândit în lumea occidentală și nu numai.
O descoperire ce riscă să dea peste cap teoria tradițională
Pentru decenii, istoricii și medicii au fost de părere că sifilisul a fost introdus în Europa abia în secolul XV, odată cu navigațiile marilor exploratori sau ca urmare a contactelor dintre continent și lumea nouă. Până acum, cele mai vechi dovezi certe ale acestei boli proveneau din documente și resturi biologice din Europa secolului al XV-lea. Însă, această descoperire arheologică singulară din Columbia contestă această teorie, sugerând că agentul patogen circula pe continetul sud-american cu mult înainte de datele cunoașterii istorice.
„Cele mai vechi dovezi cunoscute ale bacteriei care provoacă boala au fost identificate într-un schelet uman vechi de aproximativ 5.000 de ani,” afirmă cercetătorii, care au folosit tehnologii de secvențiere genetică de ultimă oră pentru a analiza ADN-ul osului. Acest fapt implică faptul că poziționarea inițială a sifilisului nu mai poate fi considerată exclusiv europeană sau europeană și americană, ci mai degrabă comună ambelor continente, fiind posibil ca boala să fi avut și origini precolumbiene.
Implicații pentru înțelesul istoric al bolii
Răspândirea sifilisului a fost mult timp un subiect de dezbatere între istorici, antropologi și medici, având implicații majore în înțelegerea modul în care boala a evoluat și s-a adaptat la populațiile umane de-a lungul secolelor. Unele teorii susțineau că sifilisul s-a născut în Europa, în timpul Renașterii sau chiar mai târziu, ca urmare a noilor condiții sociale și de trai. Această descoperire sugerează, însă, că boala avea deja o prezență semnificativă în Americi cu mult înainte de contactul cu europenii.
„Circulația acesteia în Americi cu mii de ani înaintea motivului pentru care se credea anterior schimbă tot setul de convingeri despre răspândirea și evoluția sifilisului,” explică geneticienii implicați în cercetare. Mai mult, această descoperire poate influența și modul în care se înțelege istoria bolilor infecțioase, precum și raportul dintre populațiile indigene și contactul cu lumea occidentală, accentuând posibilitatea ca bolile infecțioase să fi fost prezente pe continentul american de mult înaintea explorărilor columbiene.
Perspective și noi întrebări pentru comunitatea științifică
Deși cercetările continuă, aceste rezultate provoacă un val de noi întrebări legate de răspândirea și evoluția bacteriei Treponema pallidum. Cu toate că nu se poate remedia încă toate misterele, se întrezărește o schimbare fundamentală în înțelegerea istoriei sifilisului, inclusiv în contextul impactului său asupra populațiilor indigene și a modului în care această maladie a influențat evoluția socială și medicală a omenirii.
Întrebările despre modul exact în care sifilisul s-a răspândit în lumea veche, dacă a fost prezent în America cu mult înainte de contactul cu europenii și dacă această boală are și alte origini pre-columbiene, rămân deschise. Cu toate acestea, ceea ce pare cert este că această descoperire ne invită la o reevaluare profundă a propriilor noastre percepții despre istoria bolilor infecțioase, aducând în prim plan un capitol inedit în povestea evoluției și răspândirii sifilisului pe glob.
